Je suis Monsieur Klein

Ceea ce prea puțini dintre cititorii noștri au înțeles din mugetarea precedentă este un fapt simplu, cît se poate de limpede comprehensibil în structura și fondul respectivului text. Anume că eu nu pun problema de a justifica o crimă abominabilă, eu nu așez pe un taler un act incalificabil iar pe celălalt niște caricaturi mizerabile, încercînd să aranjez din stilistica unor vorbe meșteșugite indicația acului unei balanțe.

Eu am scris în ”Io nu mi-s Charlie” propriile mele gînduri, rostite către mine însumi, atunci cînd am gîndit că nu pot accepta ca simbol al meu, relativ la evenimentul îngrozitor de la redacția Charlie Hebdo, acel ”Je suis Charlie”. Iar apoi am expus respectivul text, respectiva rostire a mea către mine, pe care le-am propus ca subiect de meditație celor doritori să-mi afle gîndurile. Nu am intenționat să argumentez către alții, să le schimb opiniile cu ale mele. Am dorit numai să îi pun în contact cu ”gîndirea mea către mine”, lăsîndu-i să facă ce vor cu ea, dacă le va fi de vreun folos.

Și am dorit să îi pun în contact cu monologul meu interior pentru a le oferi posibilitatea de a vedea o altă viziune, mai nuanțată, mai puțin viscerală, alternativă a reacțiilor imediate și prea puțin mestecate de mintea majorității celor care ”Je suis Charlie” sau dimpotrivă.

Dar rădăcina acestui monolog interior este adîncă în inima mea. Și tocmai pentru a îmi face înțeleasă dorința de a scrie că nu sînt Charlie, simt că trebuie să vă vorbesc despre resortul interior profund care a pornit scrierea textului cu pricina.

Copil fiind, poate pe la vreo 10 – 11 ani, am văzut într-o revistă Magazin Istoric (sau într-un almanah literar ori de istorie) un articol despre caricatura antisemită. Erau acolo și exemple, precum și comentariile de bun simț ale autorului, un om erudit și echilibrat.

Am fost adînc atins de urîțenia gestului ”de exprimare” al caricaturiștilor, al ”pamfletarilor”. Cu acel simț al dreptății atît de natural copilului, am perceput faptul că astfel de caricaturi nu sînt un lucru bun, am intuit sămînța vie de rău pe care acestea o conțineau, în felul în care adoptau (sau chiar creau) stereotipuri privitoare la cultura, religia, obiceiurile, portul, trăsăturile fizice ale evreilor, pe care le foloseau la modul cel mai malițios, ofensiv, chiar scabros, pentru a transmite un mesaj lipsit de orice altă încărcătură, alta decît o așa-zisă ”satiră” agresiv antisemită.

Tatăl meu a văzut materialul pe care îl citeam și a vrut să-mi ia din mînă publicația, considerînd că sînt prea mic pentru a înțelege, că trebuie să mă mai coc la minte. Mama mea, însă, de față la această scenă, a simțit, așa cum numai o mamă poate, că este un moment important, în care eu sînt tulburat. Și că o astfel de tulburare mă poate duce către una din răscrucile acelea din viața noastră, despre care nu știm cît de importante au fost decît atunci cînd, mai înțelepți, îndreptăm un gînd plin de recunoștință către omul care a fost lîngă noi la momentul potrivit pentru a ne arăta o cărare pe care, altfel, ochii minții noastre necoapte nu ar fi descoperit-o niciodată. Sau poate prea tîrziu.

Așa că mama mi-a vorbit despre răutatea acelor caricaturi și afișe antisemite, mi-a deslușit cu vorbe pe care le puteam pricepe cuvintele autorului articolului, ajutîndu-mă să înțeleg răul fundamental din astfel de ”manifestări vizuale ale creativității”. Apoi mi-a spus că doctorul Borszofitzky, căruia îi datorez viața, este evreu. Că doctorul Roth este evreu. Că prietenii noștri, familia Adler, este de evrei. Că tanti Ella, cea mai bună prietenă în vîrstă a ei, femeia care a îndrumat-o cînd a ajuns la Brașov, între străini, este evreică. Iar profesorul Plugaru, vecinul nostru de apartament, om blînd și cult, este și el evreu.

Întrebarea pe care vreau să vi-o pun este cea la care am ajuns și eu la cîțiva ani după această întîmplare care m-a marcat. Ce ar fi fost dacă tatăl meu, dacă mama mea, m-ar fi luat pe genunchi și mi-ar fi arătat o colecție de caricaturi și afișe antisemite, rîzînd cu gura pînă la urechi și antrenîndu-mă și pe mine într-un asemenea amuzament sinistru? Ce s-ar fi întîmplat dacă nu ar fi fost cineva alături de mine la acea răspîntie, cineva care să-mi arate o cărare la capătul căreia să nu fie presărate cadavrele a milioane de oameni nevinovați?

Pentru că istoria caricaturii antisemite este una care însoțește, de-a lungul al cîtorva secole, antisemitismul ca fenomen care a culminat cu Holocaustul. Da, putem oricînd spune că acele caricaturi erau o formă de exprimare liberă, ce trebuie protejată. Și da, sînt complet de acord că o astfel de exprimare liberă trebuie protejată prin aceea că autorii nu trebuie să-și piardă viața sau libertatea. Dar această libertate nu poate fi deplină decît dacă există și vocile care se ridică împotriva unor astfel de manifestări, care pun în discuție legitimitatea morală și, pînă la urmă, practică, a existenței unor astfel de caricaturi. Voci care să nu ceară legi speciale pentru condamnarea unor asemenea ineptitudini maligne, ci care să fie suficient de convingătoare pentru a fi ele însele pavăză de idee și simțire în fața atacului acestora.

Dacă pe la 1870, sau 1924, ori 1932, caricaturistul X ar fi fost ucis pentru o producție antisemită, de către un evreu, aș fi adoptat ”Eu sînt X” ca simbol al libertății de exprimare? Hotărît: NU! Pentru că, dacă ajungi să tolerezi în forul tău moral interior astfel simboluri, trebuie să știi că te afli la o răspîntie. O răspîntie care poate că nu este doar a ta, ci a unei întregi civilizații. Iar una din cărările ce se deschid de aici are la capătul ei un morman din milioane de cadavre ale unor oameni fără vină.

Istoria ne-a arătat-o deja. Este timpul să-i învățăm lecția: NEVER AGAIN.

Pentru referințe privind titlul acestui articol: http://en.wikipedia.org/wiki/Monsieur_Klein

30 Comentarii

  • M
    Publicat ianuarie 10, 2015 7:06 pm 0Likes

    Acele caricaturi antisemite mai mult ca sigur faceau parte din propaganda
    si dezinformarea comunistilor si astfel compararea cu cele ale celor de la Charlie
    Hebdo mi se pare total nepotrivita.
    Caricatura sau satira tin de gustul fiecaruia dar ceea ce contează e morala, aspectul negativ evidentiat de caricaturist si semnul de intrebare pe care îl ridică.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 10, 2015 7:40 pm 0Likes

      De aceasta data, Marius chiar nu a lasat loc de interpretari eronate. Punctul lui de vedere (inclusiv cel din Mugetarea precedenta) a fost justificat cat se poate de clar aici.

      Eu gasesc comparatia 100% potrivita, fiindca mecanismul de sub capota Charlie nu servea interesul universal al adevarului absolut in numele Marelui Xenu, te asigur de asta. Orice publicatie de satira are o agenda si transmite, sub o forma sau alta, un mesaj de propaganda.

    • M
      Publicat ianuarie 10, 2015 8:24 pm 0Likes

      Care ar fi agenda si propaganda lui Charlie Hebdo?
      Eu nu pot sa compar caricatura antisemită 100% din ură, minciună si rea voință, la care se face
      referire in articol, cu cea de la Charlie.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 10, 2015 9:00 pm 0Likes

      http://www.loonwatch.com/2015/01/why-i-am-not-charlie-hebdo/ — Iti explica mai bine decat pot eu.

    • M
      Publicat ianuarie 10, 2015 9:28 pm 0Likes

      Numai rasiste si islamofobe nu sunt caricaturile. Aversiunea celor de la CH nu era fata de toata lumea islamica, ci doar fata de dezaxații din islam.

  • Sever
    Publicat ianuarie 10, 2015 7:34 pm 0Likes

    Na, ca mai sunt si oameni cu capul pe umeri, ca in rest e plina Romanica de pupincuristi. Asta referitor la articolul trecut. Referitor la articolul de fata, te sustin cu o singura obsrvatie. Toate sunt bune si frumoase atata vreme cat nu dam fortat caracter de antisemitism adevaratului pamflet, Cel care ataca pe manipulatorii de masa si ridica steaguri clerice in numele credintei sau de ce nu in numele masacrelor, facand din notiunea de holocaust un subiect tabu si o arma de sensibilizare si in acelasi timp un argument bagat in fata indiferent de natura oricarui subiect.

  • Marius Ghinea
    Publicat ianuarie 10, 2015 7:45 pm 0Likes

    M, cred ca se intelege foarte clar ca articolul cu pricina era unul de istorie a caricaturii antisemite, iar exemplele date de autor se intindeau pe o perioada de timp lunga, poate zeci de ani, nu-mi amintesc exact citi. Acel articol nu era unul de propaganda, de dezinformare, ci un articol de informare istorica pentru intelegerea unui fenomen dezavuat de autorul textului cu pricina. Problema era ca eu aveam o virsta prea mica pentru a intelege limbajul, ideile si contextul istoric prezentate si dezbatute in acel articol, iar aici a intervenit ajutorul mamei mele.

    • M
      Publicat ianuarie 10, 2015 8:52 pm 0Likes

      Marius, am inteles asta. Articolul respectiv condamna caricaturile antisemite. Caricaturile antisemite erau de a dezinforma, manipula, insela publicul prin a transmite doar un singur mesaj, și acela de ură, împotriva unei comunități. Din cauza asta nu pot compara o caricatură antisemită cu caricaturile Charlie Hebdo.
      Dar după cum am zis și în primul comentariu, e vorba de gusturi pe care unii nu le acceptă.

    • Marius Ghinea
      Publicat ianuarie 10, 2015 9:06 pm 0Likes

      acel articol nu era unul de condamnare, era unul aflat intre exegeza si popularizarea istorica, care avea o atitudine, in subtext, normala, de neaprobare a acelor caricaturi. este indubitabil faptul ca multe dintre caricaturile antisemite dezinformau si manipulau. dar multi dintre artistii care le creau erau crescuti intr-un context in care asta era normalitatea. astfel, multi dintre ei credeau sincer, la fel ca si majoritatea consumatorilor creatiilor lor, ca transmit un mesaj corect, necesar societatii contemporane lor, chiar salvator. a spune doar ca ”Caricaturile antisemite erau de a dezinforma, manipula, insela publicul prin a transmite doar un singur mesaj, și acela de ură, împotriva unei comunități” inseamna a omite un context istoric foarte vast, nuantat, in care oameni de buna credinta crescuti in medii in care discriminarea era regula se manifestau cu seninatate in directia respectivei reguli, in directia general acceptata. simplifici lucrurile atit de mult incit mesajul tau tinde sa frizeze manipularea catre o anumita directie.

    • alexspw
      Publicat ianuarie 10, 2015 9:28 pm 0Likes

      Dar ce vorbiti acolo? Charlie era plin de caricaturi si anti-semite si anti crestine, si anti islam. De tot isi batea joc .

    • M
      Publicat ianuarie 10, 2015 10:05 pm 0Likes

      Am simplificat doar pentru a se intelege ce insemna caricatura. Manipularea si atunci si acum e indreptata in toate direcțiile.

    • Balamaci Serban
      Publicat ianuarie 10, 2015 11:30 pm 0Likes

      Da, cred ca explicatia e simpla, autorul a facut imediat asocierea experientei sale personale cu articolul antisemit peste cazul actual.
      Un pas inapoi si reanalizarea problemei detasat de episodul antisemit ar putea duce la venirea cu un argument, „nu sunt charlie” ptr ca multe dintre caricaturile alea nu erau funny si eu sigur puteam fi mai funny dar nu ca atacau un grup de oameni care nu au nimic de ce sa le fie rusine moral/fizic/etc.

  • Mihai
    Publicat ianuarie 10, 2015 9:32 pm 0Likes

    Are si satira scopul ei in lume.Dar cu siguranta nu are puterea sa rezolve probleme. Pana si conu’ Iancu, cu a sa opera satirica de exceptie, nu a putut schimba ceva in societatea in care traia.

    O problema daca exista trebuie rezolvata, nu caricaturizata la nesfarsit, chiar daca avem dreptul sa facem asta.

    Inca ceva, focul nu se stinge racaindu-l si nici aruncand benzina peste. Si nici bombe…

  • Drow
    Publicat ianuarie 10, 2015 10:40 pm 0Likes

    Excelente ambele articole, si asta si precedentul.

    Mai putin optimismul exaltat din ultimul rand. Daca istoria ne invata ceva, pe noi, cei care ne smotocim cu ea, e ca se repeta. Smotocitorii cu istoria sunt o minoritate cu o inertie mult prea mica in dinamica sociala. Intotdeauna vor exista indivizi cu creierul neted, dar cu pari/furci/Kalasnikoave in maini care vor alerga orice minoritate care se preteaza, in zona respectiva, notiunii de „tap ispasitor”. Daca stai si citesti putin despre persecutiile antievreiesti in Evul Mediu incoace, iti vine rau. Te si intrebi cum de au supravietuit pana acum. Dar, cum am spus, important e sa fie minoritate. Secte religioase, minoritati etnice, minoritati sexuale, zombie samd. toti si-au jucat rolul la un moment dat. Minoritate sa fie, ca majoritati sunt destule.

  • LauRoman
    Publicat ianuarie 10, 2015 10:52 pm 0Likes

    Umila mea parere e ca acest articol e doar o incercare de a scapa din coltul in care te-ai inghesuit cu articolul precedent. Sunt de acord cu ideea ca e o prostie ca multi oameni confunda terorismul cu islamul, dar in realitate, confuzia nu e chiar asa de nejustificata.

    Extremism religios a fost, si inca mai este (in unle cazuri mai mult decat in altele) in toate cultele, inclusiv iudaism. Lasand la o parte exemplele crestine, care daca nu sunt arhicunoscute pana acum, artrebui sa fie, ce ati spune daca rabinii ar forta aplicarea majoritatii legilor din torah? Ce parere aveti de exterminarea rasiala si religioasa carese intampla in partile Africii care nu au fost atinse de crestinism sau islamism. Nu sunt foarte familiar cu extremismul hindus dar evident ca exista. Am fost surprins de faptul ca exista asa ceva si in budism.

    Sunt cam ambivalent cu privire la ideea ca religia, ca institutie, ar trebui eradicata, dar cred ca islamismul, ca religie, ar trebui castrat. Nu va ganditi la interventii medicale sau mai stiu eu ce. Prin diferite metode, unele mai dureroase decat altele, acest lucru pare sa se fi intamplat, in mare parte cu crestinismul si iudaismul. Mai exista intriga politica si cateva buruieni, unele mai usturatoare decat celelalte (vezi o gramada de organizatii nord-americane, scandaluri cu preoti catolici sau coruptia preotilor autohtoni), dar tind sa cred ca majoritatea reprezentantilor acelor religii cred ca textele pe care isi bazeaza doctrina, sunt in mare parte doar suma intelepciunii vremurilor in care au fost scrise. Da, dogma inca e aplicata, dar nu cred ca la fel de sever. Exact acelasi lucru trebuie sa se intample si cu islamul. Va rog sa-mi spuneti ca nu am dreptate.

    Persoanelor care spun ca islamul nu ar trebui egalat cu terorismul, le spun ca pe langa aceste persoane depravate si adiacentii lor, mai exista un numar considerabil, care il depaseste de X ori (unde X are cel putin 2 cifre) de persoane care nu sunt teroristi si condamna faptele acestora, dar in acelasi timp aplica legea sharia fara discriminare, sau abuzeaza prin umilire, bataie sau viol de sotiile sau fiicele lor, apoi le abandoneaza sau le criminalizaza pentru o depravare la care ele nu au fost partase voitoare. Da, islamismul nu este egal cu terorismul, dar terorismul nu este singurul lucru rau din islam.

    Revenind acum la subiectul caricaturilor. Credeti ca extremistii crestini nu au parte de acelasi tratament? Sau restul religiilor ar fi scutite daca ar fi la fel de extremiste si/sau raspandite? Eu sper ca nu. Francezii sun in mare parte, scuze de generalizare, cam socialisti, si probabil acest articol are la baza, constient sau nu si acest lucru. Si eu sunt ofensat de foarte multe lucruri in viata, unele mai triviale, altele mai importante, dar atata timp cat nu sunt cu adevarat crase, invat sa trec mai departe, sau in cel mai rau caz sa arunc o injuratura sau un vot impotriva. Orice persoana care crede ca acele caricaturi sunt adresate altor persoane decat elementelor criminale si depravate is merita orice soarta pe care si-o croieste/de care are parte.

    Nu cred ca exista un mesaj propagandistic in acele caricaturi, totusi chiar daca ar exista, nu cred ca e la fel de eficient ca cele create de elementele politico-religioase care se bazeaza pe un astfel de lucru si care sunt insotite de diferite grade de indoctrinare. Sloganul cu pricina nu cred ca este propagandist, desi cred ca are acest potential. Sunt persoane care arunca acest slogan in stanga si in dreapta, care au fost scutite de o gramada de atrocitati, si probabil ar fi mai economi cu acest text daca ar stii cum sunt tratati cetateni din tarile arabe „eliberate”, unii fiind considerati ca victime colaterale ale unui atat teleghidat de la zeci de mii de km distanta. Pe de alta parte o parte din noi suntem ignorantii la felul cu alti cetateni ale acelorasi tari isi trateaza familia, cercul social, si in multe cazuri chiar biosfera inconjuratoare, sub indrumarea anumitor elemente cautatoare de influenta (care se intampla in multe cazuri sa fie lideri religiosi).

    Da, acest text este aruncat alandala pe internet, ca multe lucruri in ziua de azi, dar acest lucru nu ar trebui sa distraga de la problemele mult mai grave pe care acesta se bazeaza, oricat de superficial ar fi acest citat.

    Orice persoana care crede ca acest comentariu e vreun fel de instiga la ura si/sau discriminare, este, scuzati expresia (si cenzurati-o daca vreti), un cretin, care daca m-ar cunoaste, ar sti ca sunt o persoana foarte toleranta in mai toate lucrurile cu exceptia prostiei false.

    Sa fie clar, caricaturile la care fac referinta in acest comentariu sunt cele franceze si nu cele antisemite din perioada comunista.

  • Caleb
    Publicat ianuarie 11, 2015 8:56 am 0Likes

    „Voci care să nu ceară legi speciale pentru condamnarea unor asemenea ineptitudini maligne, ci care să fie suficient de convingătoare pentru a fi ele însele pavăză de idee și simțire în fața atacului acestora.” Asta!

    Numai că asemenea voci vor fi tăiate prin lege, dacă se continuă în ritmul ăsta şi oamenii trag concluzii greşite sau mai ales renunţă la drepturile lor în schimbul promisiunii siguranţei..

  • Caleb
    Publicat ianuarie 11, 2015 9:16 am 0Likes

    În plus, dialogul nu poate exista într-o civilizaţie construită în bună parte pe imanetism, iar internetul este plin de dovezi în acest sens.

  • Lara
    Publicat ianuarie 11, 2015 9:47 am 0Likes

    Marius, excelenta initiativa si curaj de a deschide astfel de subiecte, ma bucur nespus sa citesc, sa ma gandesc si sa dezbat asa ceva intr-o publicatie dedicata jocurilor. Multumesc si mai vreau 🙂

    Insa, cu tot respectul fata de opinia ta, nu pot sa te inteleg. De ce vorbim de caricatura antisemita? Adica e OK sa satirizezi alte religii si/ sau ateismul, sau politica sau oricare alt subiect, dar nu asta?

    Exact acesta este argumentul imam-ului Anjem Choudary, care sustine ca este foarte pro libertate de exprimare cata vreme se interzice vorbitul de rau despre islam – numai islam, si eventual cata vreme toate tarile adopta legea sharia. Mie asta imi suna a … nelibertate?! Ca sa nu zic cenzura si ca sa nu mentionez cat de multa frica imi inspira astfel de oameni.

    Ori esti complet impotriva satirei si caricaturilor, de orice fel si pe orice subiect, ori nu. Libertatea de exprimare inseamna posibilitatea oamelilor sa exprime si ceea ce tu crezi ca e rau.

    http://video.foxnews.com/v/3976707999001/radical-imam-anjem-choudary-on-charlie-hebdo-attack/?#sp=show-clips

  • Marius Ghinea
    Publicat ianuarie 11, 2015 10:09 am 0Likes

    „Ori esti complet impotriva satirei si caricaturilor, de orice fel si pe orice subiect, ori nu.”

    hmm, ia sa vedem, satira lui Ilf si Petrov – checked. satira fratilor Strugatki – checked. satira lui Karel Capek – checked. satira lui Aristofan – checked. satira lui Daniil Harms – checked. satira lui Bulgakov – double checked.

    satira din Charlie Hebdo – error: multe dintre caricaturi nu sint satira, in opinia mea, ci numai vulgaritati provocatoare, complet lipsite de una din functiile satirei, anume aceea de a ajuta la indreptarea raului (disfunctionalitatii sociale/comportamentale/morale/s.a.m.d.) avut in vedere de autor

    satira din caricaturile de sprijin pentru Charlie Hebdo – checked, asa cum a spus deja la finalul mugetarii cu pricina:

    „Nu am găsit argumente mai puternice, în sprijinul cuvintelor mele de mai sus, altele decît talentul, inspirația, bunul simț, manifestate de caricaturiști veniți să sprijine libertatea de exprimare în acest moment greu. Tocmai contrastul dintre astfel de creații și caricaturile direct ofensatoare, bădăran insipide ale celor de la Charlie Hebdo, stă mărturie pentru adevărata artă a caricaturii, cea subtilă, inteligentă, punct ochit – punct lovit în cei cu adevărat vinovați de crimă în fața oamenilor, de orice religie ar fi aceștia. Deci, se poate să fii liber și să-ți exerciți arta, fără a arunca noroi peste cei mulți fără de vină. Dovada sensibilă a acestui fapt – anume astfel de caricaturi ”de sprijin” – este singurul lucru luminos în prezenta întunecată clipă: un exemplu și un model de urmat, o speranță adusă de creatorii cu adevărat inspirați, inteligenți, talentați.”

    acest „Ori esti complet impotriva satirei si caricaturilor, de orice fel si pe orice subiect, ori nu.” este un alb/negru care nu doar ca nu functioneaza in lumea reala, dar contribuie la „nefunctionarea” lumii reale.

    ” Libertatea de exprimare inseamna posibilitatea oamelilor sa exprime si ceea ce tu crezi ca e rau.”

    imi pare chiar rau ca nu ma citesti. ma obligi sa ma autocitez ca un prost:

    „Da, putem oricînd spune că acele caricaturi erau o formă de exprimare liberă, ce trebuie protejată. Și da, sînt complet de acord că o astfel de exprimare liberă trebuie protejată prin aceea că autorii nu trebuie să-și piardă viața sau libertatea. Dar această libertate nu poate fi deplină decît dacă există și vocile care se ridică împotriva unor astfel de manifestări, care pun în discuție legitimitatea morală și, pînă la urmă, practică, a existenței unor astfel de caricaturi. Voci care să nu ceară legi speciale pentru condamnarea unor asemenea ineptitudini maligne, ci care să fie suficient de convingătoare pentru a fi ele însele pavăză de idee și simțire în fața atacului acestora.”

    sper ca nu trebuie sa-ti explic felul in care tocmai am definit libertatea, absolut banal, dealtfel – ca pe locul in care unei voci i se poate opune alta, dar in agora, nu la tribunal. eu sint una din acele voci.

  • Caleb
    Publicat ianuarie 11, 2015 12:09 pm 0Likes

    Lara, de vreme ce lui Marius i-a picat în mână o istorie a caricaturii antisemite şi cunoscuţii lor erau evrei, Marius a vorbit despre asta. Dacă erau despre marţieni, ar fi spus marţieni. N-a zis nimic că totul e ok în afară de ce e antisemit.

    Există glume şi glume. Un exemplu concludent de mocirlă este TNR, atât de accesat şi îndrăgit. Unde, arareori se mai remarcă o intenţie în spatele umorului de proastă calitate, dar cel mai adesea se împroaşcă mizerie la normă. Care mai este şi consumată cu plăcere.

  • Caleb
    Publicat ianuarie 11, 2015 12:59 pm 0Likes
  • D3F3
    Publicat ianuarie 11, 2015 1:22 pm 0Likes

    Ce mi-e Charlie ce mi-e The Interview, cum a fost retras The Interview gata toata lumea a explodat, ca cica ne controleaza Coreea de Nord, ca ne fura dreptul de a vorbi liber etc. Dar la finalul zilei eu nu cred ca este o tragedie chiar atat de mare, ma intreb in tari sub dezvoltate cati oameni mor datorita regimurilor respective? Cati oameni mor in razboaie? Cati mor de foame sau de sete? Si totusi nu avem niciun #StopStarvation. Daca se intampla asta in Africa s-au intr-o tara care nu este asa de dezvoltata precum Franta, nu ii pasa nimanui.

    Iar la finalul zilei #JeSuisCharlie e mai mult o smecherie de adunat atentie, ca de omul se simte rau daca nu da like, cand vede solidaritate pentru morti. E a doua venire a #IceBucketChallenge.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 11, 2015 1:53 pm 0Likes

      „Iar la finalul zilei #JeSuisCharlie e mai mult o smecherie de adunat atentie, ca de omul se simte rau daca nu da like, cand vede solidaritate pentru morti. E a doua venire a #IceBucketChallenge.”

      Punct ochit, punct lovit.

  • Fedaykin89
    Publicat ianuarie 11, 2015 3:49 pm 0Likes

    In continuare eu unul imi sustin punctul de vedere ca libertatea este absoluta – iar orice tentativa de a o ingradi, sub diferite pretexte („da, dar nici ei nu trebuiau sa ii insulte”) este comunistoida in esenta. Comunistii ne-au invatat frica de a nu vorbi de rau, de a tacea din frica.

    In acelasi timp, raportat la Mugetarea lui Marius Ghinea, atingand tangential rasismul, „libertatea absoluta” este insasi propria sa limita – „libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea mea”. Prin acest scurt, simplu si sacru motto, „hate speech”-ul este eliminat din start din „libertatea absoluta”, deoarece in acel moment este atacata siguranta fizica a acelei persoane (de siguranta mentala consider ca suntem raspunzatori fiecare in parte), in alte cuvinte i se incalca dreptul/libertatea la siguranta.

    Ori ma indoiesc serios de faptul ca satira sau caricaturile din Charlie Hebdo au ajuns vreodata la nivelul „hate speech”.
    Inca o data, ceea ce este cu adevarat subiectiv in legatura cu acele caricaturi (si in legatura cu satira, in general) este calitatea, nivelul de bun-gust.

    Asa cum unii nu „gusta” umorul macabru, umorul „politically incorrect” (eu unul consider ca aproape nimeni din cei ce savureaza astfel de glume nu sunt rasisti de nici un fel, din contra) deoarece li se pare de prost gust, la fel si Marius Ghinea are toata libertatea de a nu gusta caricaturile din Charlie Hebdo.

  • Kid - Je suis Charlie
    Publicat ianuarie 12, 2015 3:07 pm 0Likes

    Bravo coane, ti-ai demonstrat incultura. Din pacate, in ziua de azi,toti pafaristii pot scrie articole pe net.
    Te-as ruga sa te interesezi care era rolul bufonului la “curtile” regilor francezi. S-ar putea sa ai o surpriza. Charlie Hebdo se adreseaza francezilor si face parte din cultura franceza a pamfletului, a caricaturii, pe care alte culturi nu o au. Nu se adreseaza tie, semidoct roman, nici arabilor, nici chinezilor. Este o traditie franceza, pe care nu ai cum s-o intelegi daca esti incult.
    Ce pacat, chiar ma bucuram ca existati, dar sunt un pic plin de sila acum, dupa ce am citit acest “articol”. Ramai la jocuri, nu ai nevoie de cultura, decat pe cea a jocurilor. Asa poate nu te mai faci de rahat.
    Sper ca nu o sa spui ca ti-am atacat dreptul de a avea o opinie… pentru ca a avea idei nesustinute de argumente si cand aceste idei vin din intunericul semidoctismului, mi se pare cel putin trist.
    Jenant, recomand cu tarie sa stergeti articolul, asta daca va pasa de cei care au ceva cultura si, poate, bun simt. Pacat.

    Repet si aici ceea ce am spus vis-a-vis de „Io nu mi-s Charlie”. Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia.

  • fear2018
    Publicat ianuarie 14, 2015 3:54 pm 0Likes

    Nici eu nu sunt Charlie!

  • Domnul Mate Ovidiu
    Publicat ianuarie 26, 2015 3:31 pm 0Likes

    Pe bune, voua nu vi se par exagerate pozele de la Charlie? Chiar nu te gandesti ca poate ofenzezi cativa nebuni cu asta si pot lua masuri? Nu poti spune ca esti de partea cuiva dupa asemenea atitudine (nici a revistei nici a criminalilor).
    http://imworld.aufeminin.com/story/20130224/charlie-hebdo-une-14309_w1000.jpg

  • Mihai
    Publicat august 11, 2015 1:19 pm 0Likes

    Am dat peste articolele astea (cel de fata si cel anterior – Mugetarea pe tema CH) abia acuma. Nu am nimic nou sau spectaculos de spus, doar opinia mea. Si nu, Kid, nu trebuie sa ma pricep la ceva pentru ca sa am dreptul la o opinie referitoare la acel ceva. E absolut ridicola sugestia ta ca autorul sa stearga articolul, indiferent de argumente (care, in marea lor majoritate – dupa mine – sunt de un subiectivism cras). Asa cum aperi de focos dreptul caricaturistilor francezi la libera exprimare ar trebui sa aperi si dreptul lui Marius Ghinea la aceeasi libera exprimare.

    Apropos, in opinia mea, Marius Ghinea si-a pastrat un calm si un cumpat de invidiat in tot „dialogul” ala, care pe alocuri era greu de digerat, mai ales la replicile tale, Kid. De la un moment dat, pur si simplu le-am sarit, erau de necitit. Da, stiu, ti-ai cerut la un moment dat iertare; ca apoi sa revii, cu acelasi ton acid, la limita bunului simt, uneori dincolo. Esti deosebit de virulent cu cei care nu iti impartasesc punctul de vedere :). Destul de ciudat, daca ne gandim ca pledezi pentru dreptul la libera exprimare 🙂

    Dar, ca sa te citez, „in fine”; water under the bridge. Si daca tot m-am apucat sa bat in tastele astea, asa tardiv cum e, am sa zic ce cred vis-a-vis de CH. Da, dreptul la libera exprimare fie ar trebui sa fie complet liber, fie sa nu existe deloc. Ca orice alt lucru de castigat, de dobandit, trebuie sa se lupte pentru el. Eforturile uneori implica sacrificii, voluntare sau nu. Da, e reprobabil faptul ca au fost ucisii oamenii aia, dar daca si-au dorit cu tot dinadinsul sa aiba dreptul asta (sa-si exprime opiniile, oricare ar fi ele), atunci trebuie sa accepte ca sacrificii au fost si vor mai fi. Cu sau fara motive rationale. Asta e calea prin care se pare ca omenirea stie sa descopere/adopte lucrurile bune.

    N. Steinhardt zicea asa : „Caci spiritul nu poate sufla decât acolo unde e libertate si unde virtutea iese din libera alegere. (Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate îmi sunt de folos.) Daca
    nu s-ar pune teribila problema a ispitei, mai ca s-ar concepe orasul în a carui piata centrala, în fata catedralei, s-ar alinia bordelul, cârciuma si tripoul. Numai ca ar fi goale.”
    Ceea ce vreau sa subliniez in citatul de mai sus este „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”.

    Avem la indemana liber arbitru, avem inteligenta, avem rationament; e de datoria noastra, a fiecaruia, sa le folosim (acestea si altele necesare) cu chibzuinta. Orice ne este permis (ca dovada si faptul ca au avut loc atatea si atatea crime/genocide, greu de imaginat in zilele noastre, zicem noi ale modernismului, ale civilizatiei …) dar trebuie sa hotaram singuri ce e bine si ce nu sa facem. Suntem raspunzatori pentru faptele noastre, nu exista predestinare, nu exista soarta. Raportand cele spuse de mine la CH, ridic intrebarea : putem afirma fara urma de indoiala ca oamenii de la CH au folosit cu chibzuinta liberul arbitru, inteligenta, rationamentul ?
    Evident, raspunsurile nu pot fi altfel decat subiective. Eu cred ca nu, dar asta e opinia mea (chit ca nu prea am habar de cultura franceza). Cred ca au fost nechibzuiti, imprudenti, mai ales dupa avertismentul anterior …

    Orice ne este permis, dar nu toate ne sunt de folos. Daca, pentru cauza libertatii de exprimare, au fost gata sa-si dea viata, atunci nu trebuie sa dramatizam mai mult decat in fata altor sacrificii umane care au loc la tot pasul, din pacate. Daca nu erau dispusi la acest sacrificiu, atunci au fost nechibzuiti, instigand oameni prea putin educati care sa inteleaga mesajul/mesajele lor, oricare ar fi fost ele. Si eu, ca si altii de pe aici, cred ca nu toata munca lor e arta; in lumea predominant materialista in care traim, unele din „mesajele” lor imi par facute cu scopul principal de a atrage atentia, de a vinde, in ultima instanta. Eh, pana la urma cineva s-a gandit la un raspuns, poate unul mai putin preconizat …

    „Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.” – va fi mereu de actualitate.

Adaugă un comentariu