Așa cum sugerează și titlul, “Mount & Blade II: Bannerlord” este al patrulea joc din serie. Care au fost celelalte trei jocuri? Originalul “Mount & Blade” a fost prima mea iubire/relație serioasă. S-a bazat pe încredere, iubire, inovație în spectrul gaming-ului de tip medieval, dar și nițcaia strategie și elemente de RPG. A urmat “Warband”, aka fosta – cea pe care jucătorul-de-față aproape a luat-o de nevastă.

Din păcate, după o mie și una de ore de gaming, au apărut coșuri pe față, bug-uri și problema zestrei la care se adaugă și cea a unui multiplayer mediocru. “With Fire and Sword” a fost o aventură de o noapte pe care nu poți decât să dorești s-o uiți. Cum am putut să “mă culc” cu un mod marketat și vândut ca joc-la-preț-întreg?! Adăugau arme de foc și mi-am dorit întotdeauna să trag cu muscheta… de aia. 

“Bannerlord” a intrat recent în faza de Early Access. A devenit disponibilă, ne face cu ochiul și spune că are puțin peste 18 ani. Dacă ar fi femeie, ne-ar șopti la ureche pentru a ne spune că-i “legală”. Tentant. Să fie țeapă, păcăleală, șmecherie și caz de pârnaie în cazanele lui DoomGuy? Vedem.

În “Bannerlord” pietrele de hotar demarcă un tărâm-ficțiune numit Calradia, inspirat poate-prea-mult din Europa și Asia Medievală. La fel ca în jocurile precedente avem mai multe regate ce se războiesc pentru supremație. Însă pseudo-povestea prinde contur cu aproximativ două secole înainte de “Warband”. Pe lângă facțiunile desprinse din Evul Mediu timpuriu, cum sunt Sturgia și Battania, avem și trei ce seamănă leit cu fostul Imperiu Roman: Northern Empire, Southern Empire, Western Empire.

Cine ești tu? Un om cu trecut destul de manipulabil, pregătit să devină nobil undeva pe la nivelul șase. Nimic nou sub soare; precum în „Warband”, așa și-n “Bannerlord”. Povestea este aruncată la coș încă de la primele click-uri pe harta tactică și-ți începi parcursul glorios gândindu-te la soarta țăranilor oprimați de boierii lacomi. Nicidecum nu-ți imaginezi că vei ajunge tu boier-lacom-dornic-de-putere. Nu, nu…