NEXT LEVEL Podcast 77: Zaibărpanc
După ani întregi de așteptare, ore întregi petrecute analizând fiecare nou trailer și discuții interminabile care disecau operele lui William Gibson și Philip K. Dick într-o încercare derizorie de a răspunde la întrebarea „Oare câte dintre aceste elemente vor fi adăugate în povestea CD Projekt Red?”, jocul Cyberpunk 2077 a fost lansat în data de 10 decembrie 2020.
Însă ceea ce am primit din partea studioului polonez nu este neapărat copilul acela eminent care ne face pe toți să ne simțim rușinați de propriile limitări și vicii, ci mai degrabă puștiul genial care își scrie temele în tramvai și se califică pentru olimpiade naționale doar pentru a avea scuză să chiulească timp de o săptămână pentru a juca Metin2.
Cyberpunk 2077 (sau, așa cum l-am denumit noi în spirit satiric, zaibărpanc) are personaje memorabile, o poveste imersivă și complexă, explorare ca în Mirror’s Edge, secvențe scriptate la fel ca în Bioshock, gunplay care uneori amintește de Call of Duty, stealth ca în Deus Ex și condus și explorare care amintesc de seria Grand Theft Auto.
Însă în ciuda acestor elemente incredibil de complexe și pline de farmec, avem probleme de optimizare chiar și pe sisteme de ultimă generație. Plăcile video nu sunt folosite la potențial maxim, ceea ce supraîncarcă procesorul și reduce semnificativ performanța. AI-ul are comportament bizar și evenimentele iau uneori întorsături distopice într-un sens cât se poate de bizar. Uneori fizica ia lecții de la politicienii din România și uită să își respecte propriile legi.
Practic avem Cyberpunk-ul pe care ni l-am dorit și pe care l-am așteptat, dar după o lună în Vaslui – așa că îi vom spune zaibărpanc până când se ridică din șanțul în care s-a prăvălit, mănâncă o ciorbă de burtă și bea limonadă până când i se spală ficatul. Iar apoi trebuie să scape de privirea de drojdier, așa că are nevoie de o rutină riguroasă de exerciții. Și odată ce corpul este gata, trebuie să curățăm puțin și hainele și să le netezim în zonele unde sunt șifonate.
Momentan avem parte de zaibărpanc – mai ales pe console, unde jucători care au cumpărat un sistem care a venit cu skin Cyberpunk 2077 și tot felul de materiale promoționale vândute la suprapreț au ajuns să nu se poată bucura de experiența pentru care au plătit în avans mai mulți bani decât face.
Acesta este episodul din podcast pe care colegul Marco nu ar fi trebuit să îl rateze, pentru că ar fi avut satisfacția de a livra cu un rânjet ironic replica „V-am spus eu!”. Pentru că polonezii de la CD Projekt Red primesc toată **** (începe cu „m”) pe care am acordat-o în trecut unor studiouri AAA precum Ubisoft, Activision-Blizzard și Bethesda.
Poate că se numește Cyberpunk 2077 pentru că este de fapt o continuare pentru Fallout 76. Sau poate că oamenii care se îmbracă în costume, vorbesc folosind statistici din tabele Excel, dar nu încearcă niciodată un joc înainte de lansare, ar trebui să facă un pas înapoi și să observe cum goana lor după teancul cu bancnote a ruinat o capodoperă.
Așa cum au căzut de acord în acest episod de podcast Kimo, Aidan și Adrian, jocul are suflet. Personajele sunt complexe și oferă replici inteligente. Alegerile pe care le faci prin intermediul personajului (numit generic „V”) chiar au impact asupra lumii și schimbă complet experiența de joc.
Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este „Când se va transforma acest zaibărpanc, altmineri genial dar adormit în șanț cu bale la gură și urină de câine pe haine, în Cyberpunk-ul care ar fi putut să fie din prima zi?”. Ei bine, există un singur mod de a afla!