Îmi este aproape imposibil să accept noţiunea de război “cool” – de acţiune militară privită din unghiul unei frumuseţi uşor de adorat, dar foarte greu de înţeles. Războiul îşi găseşte cu greu o justificare, iar de războaie care să încheie orice alt conflict – aka “Endwar, the War to end all Wars” – ne-am săturat în ultimii 100 de ani. Adevărul este că trăim într-o structură socială globală beligerantă, ahtiată după putere, control şi dominanţă.

Seria de FPS-uri militare Call of Duty a speculat cu măiestrie subiectul, transformându-l în cel mai grandios monument al designului leneş din industria jocurilor. Am vorbit despre asta în nenumărate rânduri şi mi-am exprimat fără perdea dezgustul pentru contopirea politicului cu şchiopătarea din lazy design, numai că indiferent cât aş fi evitat noul Advanced Warfare, se pare că universul a conspirat şi l-a adus în lista mea de recenzii. Şi nu regret nimic, căci a trecut ceva vreme de când mi-a fost tras preşul de sub picioare cu atât de mult entuziasm.

Mai exact, ultimul meu contact fericit cu franciza Call of Duty s-a petrecut în clipa lansării primului Modern Warfare, titlu ce a marcat o schimbare de direcţie impresionantă – un salt fără paraşută în canionul războiului contemporan, unde terorismul, insurgenţele şi operaţiunile speciale domină teatrul de conflict. Acum, Advanced Warfare reinventează încă o dată formula, descoperind un bazin de potenţial interesant, prin plasarea acţiunii în viitorul îndepărtat, mai exact anul 2054, şi introducerea tehnologiei futuriste în schemă, fără a părăsi graniţele pseudo-realismului zărit la orizontul progresului militar. Spun acest lucru fiindcă exoscheletul, dronele şi armele sau muniţia inteligentă sunt deja realităţi, chiar dacă există într-un stadiu incipient. CoD AW plasează în centrul mecanicii de joc, atât în campanie, cât şi în multiplayer, avantajele oferite de sistemul Exo: Assault, construit pentru operaţiunile convenţionale, Specialist, dotat cu abilităţi propice comandourilor spec-ops sau masivul EST, în stil mech. În modul MP, configurarea abilităţilor exoscheletului rămâne la latitudinea jucătorului, ceea ce deschide nenumărate aspecte tactice inedite.

Apoi, poţi rămâne uşor perplex în faţa valorilor producţiei, evidente din implicarea producătorilor şi prezenţa unei distribuţii surprinzătoare, în fruntea căreia se află Kevin Spacey – da, acel Kevin Spacey din The Usual Suspects, Se7en, House of Cards ori American Beauty. În primul rând, Activision a împărţit dezvoltarea în trei segmente aşezate sub o singură umbrelă: de versiunile current-gen s-au ocupat direct cei de la Sledgehammer Games, ediţiile PS3/Xbox 360 au fost puse în farfuria High Moon Studios, iar Raven a preluat componenta multiplayer. Nu ştiu ce sinergie a existat la mijloc, dar rezultatul final a văzut lumina zilei fără probleme neaşteptate. Revenind la cast, personajele implicate în campanie beneficiază de creionarea atentă a unor detalii estetice şi morale, subliniate prin voce şi expresivitate de Troy Baker, Gideon Emery, Spacey şi Angela Gots.