Te rog, minte-mă frumos

M-am apucat de vreo cinci ori să scriu review-ul ăsta, și de tot atâtea ori l-am lăsat baltă. Și nu pentru că jocul nu ar merita unul, însă de fiecare dată când m-am întors la el ca să lămuresc niște aspecte, cel mai recent patch mă obliga să îl descopăr într-o lumină nouă. De fapt, ceea ce am ajuns să realizez într-un final este că gigantul Activision Blizzard a lansat pe piață un produs nefinisat, dar mai presus de toate incomplet, dat fiind prețul la care a ajuns să fie comercializat la lansare. Asta nu i-a împiedicat însă să facă 500 de milioane de verzișori dintr-un foc. Tradiția, coae!

Pe de altă parte, de la Modern Warfare 2 încoace, Black Ops 4 este jocul din seria Call of Duty în care am petrecut deja mai mult timp decât în toate celelalte la un loc, pentru că atunci când funcționează așa cum trebuie, este incredibil de distractiv. În plus, în compania potrivită, Call of Duty: Black Ops 4 este ca un drog care dă dependență, cu condiția să nu fii deconectat în mod repetat de la server sau expediat fără avertisment înapoi în desktop. În astfel de momente, îți vine să-i dai foc.

Citind review-urile marilor publicații din Vest, imediat după lansare, m-am încruntat contrariat. Ai fi zis că primul joc din serie care a îndrăznit să plonjeze în piață fără tradiționala campanie single-player a reinventat genul. M-am gândit imediat că inteligența artificială a peștilor a fost mult îmbunătățită, iar acum îți pot căra armele, ți le încarcă și țin de șase. Totuși, am râs cu lacrimi abia când un nene (sau era o tanti?) de la IGN declara că pentru un joc atât de complex cum este Call of Duty: Black Ops 4, s-a luat decizia de a „inova” modul în care este recenzat și notat.

aA fost nevoie de trei oameni pentru a evalua și nota separat cele trei componente multiplayer ale jocului, respectiv multiplayer-ul clasic, Zombies și Blackout, cea din urmă reprezentând prima incursiune a celor de la Activision pe teritoriul battle royale, cu ajutorul studioului Treyarch. Un al patrulea a făcut rezumatul și a dat verdictul final. Nu am văzut însă nota acordată componentei single player, căci un simulacru al acesteia există. Tot single player se cheamă și un șir de ședințe de antrenament în compania unor boți prostuți, în care te familiarizezi cu arsenalul și echipamentul special al fiecărui specialist. Cam pe modelul operatorilor din Rainbow Six Siege, dar cu filmulețe CGI faine, ce relatează istoria fiecărui „erou” în parte. Atât de faine, încât dacă ar fi fost împreunate în mod coerent, ar fi rezultat un film mai bun decât campania single player din Call of Duty: WWII, cunoscut și sub numele „Fă cercuri cu mausul pe ecran și apasă F sau S sau…”