REVIEW: Descent și Terminal Velocity

Descent: Pilotul și Misiunea Lui 

Ești chemat într-un birou întunecos. Un chelios corporatist îți explică situația. În timpul ăsta, pe ecran se derulează și gândurile tale. Ai un pic de personalitate, dar nu foarte clar conturată. Treaba stă cam așa: distrugi roboții, salvezi oamenii pe care ăștia i-au luat ostateci (deși eu uneori n-am reușit să ajung la ei și i-am lăsat pe bieții nefericiți să-și ia nucleara-n freză) și arunci în aer fiecare bază în parte. Big boom nuclear la fiecare final de nivel.

Descent are un arsenal interesant. Însă mai toate armele sunt bazate pe proiectile și cred că una singură este hit-scan cu impact instantaneu. Astfel, fiecare luptă devine un dans sălbatic cu roboții. Ei trag în tine, tu în ei, proiectile și rachete zboară peste tot într-un vals frenetic. Iar ei sunt mai mulți, (de obicei) mai mari și neașteptat de capabili să te distrugă.

Este esențial (și asta vei vedea din primele niveluri) să înveți să te miști pe toate axele, să te rotești în jurul inamicilor și să fii cât se poate de nemernic. Satisfacția e garantată. 

Eu jucam Descent pe un monitor CRT și mi s-a întâmplat de câteva ori să mi se facă rău în primele ore. Senzația apare și când deschizi minimap-ul. Mai știți ce vă ziceam de Doom și Blood, că minimap-urile sunt ușor de citit? Ei bine, în Descent putem observa un wireframe îmbârligat, care ar totuși să fie cea mai bună reprezentare a nivelurilor complexe. Nu vă speriați, vă faceți treaba cu el până la urmă.  

Luptele, explorarea, grafica deloc rea, senzația genială de libertate de mișcare și MUZICA mereu captivantă și antrenantă se îmbină atât de bine cu secvențele cool dintre misiuni care arată nava ieșind în ultimul moment dintr-o explozie pe care o lasă în spate… aproape că am rămas cu un gol în suflet când am terminat jocul.

Și mai am ceva să vă spun. Azi, gândindu-mă la ce voiam să pun în cuvinte, mi-am dat seama de un lucru: roboții din Descent, asemenea lui HAL9000 din 2001: A Space Odyssey, sunt mai umani decât personajele umane! Singurii oameni pe care îi vezi în joc sunt cheliosul nesuferit de la început, tu (bine… nu te vezi) și ostatecii (care sunt costumați din cap până în picioare și nu fac decât să dea din mâini).

În timp ce roboții sunt 3D, oamenii sunt simple sprite-uri. Mai mult, roboții sunt modelați să arate de parcă ar avea ochi și scot sunete când îți observă prezența și te atacă. Think about that for a second.

Bonus: Descent avea suport pentru cască VR. 

Leave a Reply