Review: Destiny

Indiferent cum aş orbita în jurul lui Destiny, jocul îmi reflectă întotdeauna imaginea unui hibrid MMOFPS care nu este nici Borderlands şi nici Halo — măcar un cumul bicefal al părţilor bune din aceste două titluri atât de spectaculoase. Pentru a genera o identitate solidă ai nevoie fie de originalitate, fie de un rafinament special, însă cei de la Bungie au absorbit elemente scheletice de design, apoi le-au implementat într-o creaţie comprimată, arhiplină cu potenţial condensat.

Adică ştim că se poate mai mult, stimulăm imaginaţia tuturor cu imagini definite printr-o estetică futuristă curată, spaţială, apoi aranjăm un culoar cu inamici „mythically science fictionish”, îi dotăm cu un AI stupid şi facem un alt shooter îngrădit, cu nimic mai special decât toate celelalte. A, poate doar estetica sci-fi amintită mai devreme să îţi mai smulgă câte o privire excitată…

destiny_screenshot_02
Recunosc, arată cool. Vorba aia, it is what it is.

Destiny a primit deja nenumărate recenzii. Nu există site sau blog pe lângă care această bijuterie neşlefuită să nu fi trecut, căci publisher-ul Activision ştie să facă marketing la un nivel demn de Jeff Megall. Unele texte au lăudat jocul, altele l-au trecut prin furcile caudine, dar eu simt nevoia să-mi fac auzită opinia aici, acum, într-un mod cât mai obiectiv şi neutru. Să fie bine înţeles că nu detest limitările consolelor şi tiparul mecanicilor de gameplay caracteristic producţiilor gândite pentru cutiuţele din preajma televizorului, fiindcă esenţa cea mai pură şi atmosferică a jocului video se manifestă extraordinar în zona respectivă, indiferent de ce ar spune rasa supremă. Destiny pare să caute asta, ba chiar mizează pe efectul gaming-ului de canapea. Din punct de vedere tehnic, nu pot reproşa nimic. Bungie a scos din jobenul fermecat un shooter aspectuos, îngrijit, excelent optimizat şi făcut în spiritul unui eye-candy iluminat delicios, ce dă bine pe un ecran plat masiv. Am fost plăcut impresionat de fluiditatea animatiilor şi senzaţia de cursivitate naturală. Texturile beneficiază de culori vibrante şi sunt lucrate, detaliate şi aplicate aşa cum trebuie — semne clare că există un production value gros în spate, atent la orice detaliu.

destiny_screenshot_05
Texas Ranger din viitor.

Sunetul are calităţi similare, în special pe segmentele muzică şi voice acting. Coloana sonoră a beneficiat de măiestria unor figuri precum Michael Salvatori, Paul Johnson, Martin O’Donnell, Skye Lewin, Stan LePard şi de contribuţia lui Paul McCartney. Rezultatul impresionează, contribuind la definirea imaginii de ansamblu. De fapt, notele muzicale se îmbină armonios cu direcţia artistico-vizuală, transmiţând senzaţia unui melanj între Odiseea Spaţială 2001, Oblivion (filmul) şi curăţenia tipică imagisticii fraţilor Coen. Pe de altă parte, vocile adunate de Bungie sub o singură umbrelă valorează mai mult decât maximele parabolelor spectrelor vocale transformate în grame de aur: Peter Dinklage, Bill Nighy, Gina Torres, Lance Reddick, Nathan Fillion, Lennie James, Peter Stormare, James Remar, Erick Avari sau Claudia Black sunt doar câteva dintre celebrităţile ce îşi împrumută glasul personajelor din Destiny — însă aici eu am o problemă cu designerii jocului. Peter Dinklage este un actor fenomenal, dar total nepotrivit pentru a-şi dona vocea unei drone cu tonuri metalizate, monotone şi rigide. Mie mi-a luat ceva timp până să realizez că Ghost, jucăria enervantă care te poartă de mânuţă prin joc, spicuieşte cu laringele lui Tyrion Lannister.

Dinklage, cum ai încăput în dronă?
Dinklage, cum ai încăput în dronă?

3 Comentarii

  • victorsbc
    Publicat noiembrie 4, 2014 11:17 pm 0Likes

    Sincer,ma asteptam la nota 7…poate chiar mai mica.E pacat ca zic „ma asteptam la nota 7”,dupa cat de mult am asteptat jocul,creezand ca va fi o noua bijuterie a consacratului studio Bungie(un studio la care tin de la primul Halo) si ca va remodela scena FPS-ului.DAR ca toate jocurile overhyped de anul asta(un hype dat inteligent de echipele de marketing,care intr-un final nu au mintit despre jocul lor…doar au lasat mintile oamenilor sa zburduie)o fost sub asteptarile multora…Chiar nu ma asteptam sa dea asa fail serios la structura misiunilor(c’mon,chiar nu cred ca atat e nivelul lor la realizarea misiunlior principale…o singura misiune chiar „ok” ,una cand primesti un sword urias,toate celelate fiind chiar penibile si de uitat TOATE avand acelasi obiectiv…1.dute la punctul A-2.Dinklebot te pune sa omori 3 valuri de inamici 3.deschide o usa 4.maybe a boss dupa usa sau repeta punctul 2)si la story,care e chiar banala,cu foarte multe lacune,de zici ca o fost scrisa de un second rate writer(o poveste care va fi sigur continuata in multe DLC-uri).Si ce sa mai zic de timpul de loading-ul lung pe care jocul il ofera,si de numeroasele exploituri,de sistemul de loot(before patching)unde am pierdut cam 10 legendary engrams pe nimic,etc,etc.Sunt multe chichite mici care trag rau de tot jocul in jos.Desi am multe lucruri de reprosat celor de la Bungie,trebuie sa recunosc ca atmosfera,coloana sonora si gameplay-ul sunt stelare!Acolo se vad usor banii grei investiti de Activision si talentul departamentelor respective.
    Ha…este singurul joc care i-am dat precomanda(yeah really smart move dude…) si care chiar
    mi-o retezat asteptarile la viitoare jocuri de la Bungie,dupe ca mi-o „mangaiat”(lol?!)partea mea infocata de fan al science fiction-ului atata timp.
    Anyway great review bro! Keep up the good work!

    P.S:Mi se pare ciudat ca bungie a lasat cu ochii in soare Wii U-ul(sa fim serios e si pe 360 si PS3 puteau sa-l porteze)si PC-ul…Chiar nu inteleg de ce ti-ai limita vanzarile doar pe acele console(bine stai inteleg,money/deals/etc)

    P.S.S:Vad ca aveti pe fundalul site-ului o poza cu Isolation.E doar de reclama sau maybe a little hint for the next review? 🙂 (hope so 🙂 )

    • Aidan
      Publicat noiembrie 5, 2014 6:50 am 0Likes

      …The Perfect Organism…Cine stie ce surprize pregatesc colegii mei? 😉

  • Mircea
    Publicat noiembrie 5, 2014 10:12 am 0Likes

    Chiar nu deranjeaza pe nimeni ca toate FPS-urile moderne arata la fel? Toate au aproximativ aceleasi categorii de arme, toate au mecanica stupida „aim down sights”, toate au viata regenerabila.
    In afara de Wolfenstein nimic nu a fost proaspat in genul asta in 2014.

    Asa ca 7 e chiar dat cu indulgenta. Pentru simplul fapt ca nu aduce nimic cu adevarat nou, din punctul meu de vedere 4. Asta ca sa nu zic 3. Si 3 doar pentru efort si bani aruncati pe prostii.

Adaugă un comentariu