REVIEW: Devil May Cry 5

“Dacă pe vremuri un Romero sau un Levine pictau capodopere sixtine alături de acoliți devotați fenomenului, acum niște oameni de afaceri dictează trenduri și apoi fabrică goblenuri.”

Așa făceam spume într-o discuție cu colegii mei de redacție, în urmă cu puțin timp. Vorbeam despre următorul podcast, când încă nu terminasem de parcurs povestea din Devil May Cry 5

Eram aproape de final și știam că am descoperit, în sfârșit, un joc care m-a făcut să mă simt iarăși copil. CAPCOM a reușit să publice în 2019 un AAA din altă perioadă istorică.

Ignorând riscurile, cerințele prezentului și obsesia aplicării repetate a unui singur șablon de design, japonezii și-au băgat picioarele în ce credeai tu că vrei și ți-au dat ceva de 1000 de ori mai bun.

Băieții ăștia știu cum să reinventeze roata: rămâne tot rotundă, însă poți să juri că nu ai mai văzut vreodată așa ceva. Au făcut același lucru cu reboot-ul DmC și o fac iarăși cu DmC 5, atât de natural încât rămâi perplex la cum se învârte.

Una foarte foarte cool! În care primeai rating după fiecare luptă.

Observi excelența în nuanțe, contraste și detalii. Apoi o vezi în toată splendoarea cum acoperă fragmentele și le strânge cu presiune într-o bijuterie.

Este efectul jocurilor făcute din dragoste pentru joc și jucător – The Witcher 3, Metal Gear Solid V, Skyrim, DOOM, Shadow Tactics, Grim Dawn și încă un pumn de titluri au fix același vibe de la primul ecran de încărcare și până la finalul campaniei.

Aceste capodopere există acum într-o familie exclusivistă care număra încă un membru, Devil May Cry 5 fiind incontestabil cel mai bun joc lansat în primele trei luni din 2019.

Evident, are șanse mari să lupte pentru titlul GOTY, dar cu Sekiro privind din umbrele care mor de două ori…eh, am unele rețineri. 

Devil May Cry 5 revine la universul canonic și continuă povestea lui Dante & Co., alături de personaje vechi și noi. Șmecheria constă în stilul extraordinar, extravagant și țicnit în care a ales să facă asta, profitând de talentul incredibil al creatorilor săi. 

Uneori, DmC 5 pare o telenovelă pe etnobotanice. Alteori te copleșește cu emoție și te gâdilă la corason. Din când în când devine foarte serios. Pe scurt, este un rollercoaster al creativității dezlănțuite, fără frâne narative.

Un hack’n’slash ireproșabil din punct de vedere tehnic. Un blockbuster cu voice acting de nota 10 și personaje savuroase.

Infernul lui Dante Bo$$.

Indiferent cum alegi să privești diamantul Devil May Cry 5, descoperi o fațetă perfect șlefuită și sclipitoare.

La dracu, până și gameplay-ul se bazează pe evoluția abilităților eroilor organic și o formulă de button mashing ritmat, intuitiv, reflectat într-un sistem de combat fluid (întru imediat în detalii).

6 Comments

  1. Stoi Sebastian martie 26, 2019
    • KiMO martie 27, 2019
    • Aidan martie 28, 2019
    • Catalin martie 28, 2019
    • Aidan martie 29, 2019
    • Catalin martie 29, 2019

Leave a Reply