După parcurgerea tutorialului, realizezi destul de repede că Evolve este un FPS dinamic, atmosferic, concentrat pe acţiune şi adrenalină, indiferent în ce tabără te afli. Sincer să fiu, abia din postura monstrului conştientizezi 100% cât de tare a fost ideea producătorilor şi la ce rezultate spectaculoase s-ar putea ajunge dacă jucătorii s-ar implica puţin mai mult într-un role-playing pe scena hărţilor incredibile: fauna, vegetaţia, relieful – toate contribuie la desenarea unui peisaj inspirat de Predator, Alien, Avatar şi Jurassic Park, întins pe un blat de Turok.

Aterizezi într-o zonă vie, sfert nervos şi hiperactiv al unui grup de patru specialişti, ştiind că dincolo de perdeaua vegetaţiei se află un alt player, captiv în pielea unei bestii înfometate – şi cel mai probabil, jucătorul respectiv este frustrat de rezultatul matchmaker-ului, în ciuda sistemului de ordonare al claselor preferate. Echipa umană este întotdeauna compusă dintr-un Assault (un damager/tank concentrat exclusiv pe provocarea daunelor totale), un Trapper (ceva între Bear Grylls şi Crocodile Dundee, dar futurist), Medicul responsabil cu vindecarea colegilor de vânătoare şi un Support adaptabil şi indispensabil. În plus, fiecare clasă este reprezentată de trei personaje cu abilităţi individuale, ca să ai de unde alege DLC-uri.

Între timp, monstrul evoluează hrănindu-se, dominând lanţul trofic – nu de plăcere, ci condiţionat de supravieţuire. Asimetria jocului îţi oferă avantaje şi dezavantaje. De exemplu, mărimea impresionantă şi posibilitatea parcurgerii terenului cu viteza şi agilitatea unui animal sălbatic facilitează navigarea pe hartă, însă urmele lăsate pot fi uşor reperate de vânătorii echipaţi cu jump jet-uri. Ai dărâmat un copac sau ai speriat un stol de păsări? Un trapper experimentat ţi-a citit pe loc poziţia. Culmea, dar abordarea stealth este cea mai bună soluţie. Eu am preferat să-mi pândesc hrana, selectând întotdeauna animale izolate din mega-faună. Consumul de cărniţă are beneficiile lui, căci doar aşa poţi evolua într-o creatură superioară – cu riscul de scurtă durată al transformării într-un cocon vulnerabil.