Fiindcă deschide drumul unei noi generaţii, FIFA 15 elimină majoritatea stâlpilor învechiţi pe care au fost construite vechile titluri şi o face într-o alergare uşoară. Aşadar, trecerea la Ignite demontează confuzia caracteristică gameplay-ului de până acum cu multă abilitate, reconstruind imaginea francizei pe PC după chipul şi asemănarea celei existente pe consolele generaţiei curente, dacă nu mai bine – mişcare inteligentă din partea producătorilor, atât de necesară în prezenţa unui PES 2015 ce se anunţă hotărât, rafinat şi agresiv.

Pe de altă parte, modurile clasice Kick Off, Tournament, cele multiplayer şi Career au fost conservate, noutăţile fiind introduse în Ultimate Team – concept îndrăgit de EA sports atât de mult încât i-au dedicat un capitol separat online, FIFA World. Anul acesta, UT beneficiază de prezenţa împrumuturilor şi de The Concept Squad, mod ce permite construirea unui lot fantasy prin accesul la baza de date, compusă din 35 ligi oficiale, peste 600 de cluburi, 16,000+ jucători şi 41 stadioane licenţiate. În concluzie, augmentările substanţiale au afectat exclusiv gameplay-ul de pe gazon, până în măduva mecanicilor, ceea ce mă bucură mai presus decât adăugirea unui artificiu single player.

O analiză de meci din FIFA 15 s-ar concentra de la bun început pe valorile tehnico-tactice transmise prin atac şi apărare. Diferenţele dintre cele două ipostaze sunt reliefate clar, deschizând drumul driblingurilor spectaculoase, intrărilor prin alunecare izbitoare şi jocurilor “periculoase” la minge. De exemplu, unele atacuri fulger pot fi respinse la fel de crunt dacă găsiţi suficientă inspiraţie, contratacurile pe extremităţile terenului fiind comparabile cu rebound-urile spontane din baschetbal, eliminând necesitatea unui sistem de pase prea complicat.

La polul opus, ofensiva construită pasă cu pasă, cu răbdare, poate avea rezultate incredibile când este speculată o breşă în linia de apărare – problemă comună în cazul echipelor cu o chimie scăzută între fotbalişti. Defensiva continuă să orbiteze în jurul pressingului, fie el individual sau zonal. Reducerea spaţiului şi superioritatea numerică în zona de pressing facilitează dezvoltarea unui dezechilibru în rândul adversarului şi-l va obliga la greşeli pe posesorul mingii, controlul intuitiv traducându-se în reacţii rapide de felul tăierii sau obstrucţionării liniilor de pasă ale oponentului. Mai mult, este grozavă capacitatea AI-ului de a se regrupa inteligent în situaţiile de criză, atât în propria jumătate de teren, cât şi în cea adversă.