În primul rând, jocul a izbutit să întoarcă titlul precedent cu susul în jos, păstrând numai elementele pozitive: dacă GRID2 era fantezist şi tras de păr, Autosport mizează pe austeritatea prezentării şi estetica minimalistă. Poveştile inutile au fost înlocuite cu funcţionalitatea celor cinci discipline: Touring Car, Endurance, Open-Wheel, Tuner şi Street Racing. Totul se rezumă la automobil, circuit şi cursă, într-o manieră extrem de simplă – ba chiar modestă. Nu vreau să fiu înţeles greşit când folosesc termenul “modest”, deoarece sensul cuvântului capătă aici o valoare pozitivă, ce se reflectă asupra senzaţiei receptate de jucător încă din meniul principal. Coloana sonoră imprimă un feeling aproape noir, completând contrastul negru-alb-roşu utilizat în prezentare. Eşti împins în permanenţă spre acţiune, purtat către cursă – cumva, GRID Autosport încearcă să comunice faptul că singurul lucru important este gloriosul circ desfăşurat pe asfalt – fie că foloseşti tastatura, controlerul sau un volan.

Apoi, Codies au muncit serios la control şi fizică. Ce-i drept, nu atât de serios încât să poţi jura că Autosport este vreun Gran Turismo sau Race 07, dar suficient încât să nu-l mai consideri un kart racer pentru generaţia YOLO. Bolizii răspund prompt comenzilor, oferind aderenţă şi deportanţă, cât timp acceleraţia şi frâna se respectă reciproc. Rezultatul te trimite cu gândul la un prim GRID rafinat, nicidecum la extravaganţele doiului. Cred că sunt puţine jocurile care se lasă stăpânite atât de repede, fără să-şi desfăşoare impudic măruntaiele mecanismelor de gameplay. După numai două-trei ture pe Mount Panorama, la volanul unui Chevy Cruze docil, orice player, indiferent de experienţă, simte cum dezvoltă o pereche de cohonez automotivate. În total, 78 de maşini din clase şi grupe diferite vor alerga pe aproximativ 100 de rute, în 22 de locaţii diferite (reale şi imaginare), noaptea sau ziua. Volumul de conţinut este impresionant şi satisface lejer cerinţele celor mai împătimiţi arcade raceri.

Maşinile din fiecare disciplină sunt împărţite în grupe de tip Tier 1, 2 şi 3, ceea ce conduce la generarea unor trepte de performanţă şi dificultate bine conturate. Din nou, am sesizat câteva elemente inspirate de SHIFT2, cu precădere în modul solo Career. Evenimentele sunt prezentate prin nişte postere colorate, iar atenţia a fost deviată de la construcţia unei echipe către solidificarea unei cariere multidisciplinare. Elementele team-racing au rămas implementate într-o formă simplificată: mai exact, coechipierul poate recepţiona indicaţii în timpul cursei, necesare pentru adaptarea tacticii din mers. Oricum, în 99% din timp îl veţi ignora sau înjura, scuipând flăcări. Cealaltă faţetă se referă la sponsori, căci ei formează evenimente, echipe şi impun obiective speciale, iar victoriile generale sau personale – de exemplu, succesul într-un duel mano a mano cu un pilot rival – sunt recomensate cu puncte XP, necesare deblocării unor campionate de categorie grea.