Watch Dogs 2 este atât un joc de acțiune, cât și unul stealth, ambele abordări fiind la fel de viabile pentru ducerea la bun sfârșit a misiunilor. Stealth este cu siguranță opțiunea mai dificilă, dar mult mai satisfăcătoare, așa că am încercat pe cât posibil să ating obiectivele folosind numai metode neletale. Fiind un hacker nemaipomenit, cea mai puternică armă a lui Marcus este telefonul mobil, device-ul cu care poate hackui orice și pe oricine.

În Watch Dogs 2, punctele de experiență sunt înlocuite în mod ilar de „followers” – pe măsură ce Dedsec acumulează notorietate, Marcus crește în nivel și poate debloca numeroase abilități utile. Skill Tree-ul este destul de stufos și împărțit în mai multe ramuri, precum combat expertise, vehicle hacking sau social engineering, fiecare oferind diverse skill-uri. Marcus poate realiza o grămadă de scamatorii de pe telefonul mobil, cum ar fi schimbarea culorilor la semafor, schimbarea forțată a direcției de mers a mașinilor din apropiere, interceptarea convorbirilor telefonice, declanșarea de explozii sau electroșocuri (utile pentru scoaterea din circulație a gardienilor sâcâitori), controlarea directă a unor vehicule și multe, multe altele. De asemenea, avem la dispoziție și un roboțel cu telecomandă și o dronă aeriană care pot fi folosite pentru a inspecta clădiri și a marca pozițiile paznicilor, dându-ne astfel voie să ne planificăm în liniște misiunile.

Desigur, chiar și cele mai bine puse la punct planuri pot eșua spectaculos câteodată, moment în care nu ai de ales decât să apelezi la armele de foc pe care ți le produci singur la 3D printer-ul din HQ-ul Dedsec, în culori cât mai pestrițe, la fel ca-n CS:GO. Shooting-ul, ca și sistemul de cover, funcționează decent pentru un third-person action și chiar nu am de ce să mă plâng din punctul ăsta de vedere. Dar abordarea misiunilor în stilul Rambo duce la o fractură evidentă între violența de pe ecran și cutscene-urile în care Marcus revine la personalitatea sa prietenoasă. Chiar nu pare că masacrul armat face parte din modus operandi-ul protagonistului nostru, motiv pentru care am și preferat să joc cât mai stealth cu putință, chiar dacă de multe ori este mai dificil.