Cu o moarte virtuală suntem cu toții datori…

Azi sărbătoresc 50 de ore de Dark Souls și de cinci ori mai multe lumînări aprinse pe mormîntul eroului meu virtual. Am trăit clipe min … am trăit clipe în Dark Souls. La propriu. Clipe, bă! Cît o efemeridă. Cu deosebirea că efemeridele se … așa … non stop în scurta lor viață de gîngănii, iar eu am fost … așa … non stop în scurta mea viață de jucător începător de Dark Souls. La început, rata mea de supraviețuire era de cîteva clipe după ce părăseam siguranța bonfire-ului. Dar unele dintre ele erau clipe minunate, cînd mă credeam frumos și invincibil. Nu mă arătați cu degetul ca pe ultimul prost, că și voi ați face la fel, fashion whores ce sunteți! Mai puțin Mihai, nu-l știți, care e și frumos și eficient în Dark Souls. Cînd înaintezi în lume cu șubă de oțel și ciubote de oțel și vestă de oțel și cușmă de oțel și coaie de oțel, cu un zweihander de două ori cît tine pe umăr, uns cu ceva titanită să nu ruginească în măruntaiele dușmanului, te crezi invulnerabil și, pe bună dreptate, ajungi să te întrebi cine, dar CINE, ar fi îndeajuns de  dobitoc încît să se ia de tine cînd arăți ca un Tiger medieval? Cînd ești Alesul. Cînd ești Unsul. Ei bine, sunt mulți. Sunt Toți, chiar.

Ca și în viața de zi cu zi, unde dacă umbli cu un ditamai toroipanul pe umăr pe stradă și nu te afli la un karaoke medieval, ajungi ori la balamuc ori la Eurovizion, nici în Dark Souls n-ajungi departe cu o asemenea atitudine. În timp ce ai fost prea ocupat să-ți admiri echipamentul și să urli din rărunchi la  monitor “Mîndru mi-s, fute-m-aș”, nemortul neprieten din vecini tace și trece la treabă. Tocmai pentru că ești mîndru, te rezolvă de nu te vezi prin zece rînduri de platoșă. Dar nu te poți abține. Dacă știi cu ce să te îmbraci și ce sabie să-ți alegi, ești chipeș și mîndru în Dark Souls. Unde-i mama să mă vadă în Elite Knight Armor, cu paloșul pe umăr, scutu’ lu Balder pă șchinare, cu Estusul cel strălucitor la cingătoare, cu buruienile de leac în teașcă și cu privirea oțelită, hotărît să n-o mai iau pe cocoașă de la prima slăbătură?

E la muncă, Ciolane, unde-ar trebui să fii și tu!

Taci, mă, că e sîmbătă!

eliteknight2

Acum că am stabilit și că sunt un fashion whore, să ne legăm puțin de frumusețe. Nu puține au fost momentele în care am înțepenit, mut de uimire, în fața unei panorame stranii, de pe altă lume. Japonezi, ce să le faci. De înțepenit am mai înțepenit și în peisaj, nu din cauza esteticii, dar am înțeles că n-a fost frumos din partea mea să păcălesc jocul să ruleze la 60 FPS, că s-ar putea să mă blochez prin boscheți. Și apropos de panorame, cît am înjurat cioara aia nenorocită că m-a luat în gheare chiar cînd mi s-a deschis în față poate cel mai frumos și mai straniu peisaj din lumile virtuale. Serios, umblu pe sub pămînt ca sobolul cel lipsit de vedere, tai și spînzur satane slute ca foamea și ca munca la un loc, bașca iau gîtul (mai degrabă bucile, că nu-i ajungeam nici măcar pînă la brîu) unei scîrboșenii nenorocite care mi-a întors stomacul și nervii pe dos, și cînd ies la lumină, mă ia cioara ???? Nu! Dacă mă întorc, jur că tai cioara, privesc gînditor în zare cel puțin o jumătate de oră și vărs o lacrimă. După ce un forumist prietenos mi-a explicat cum să mai văd o dată acel peisaj pe care mi l-a smuls corbul din fața ochilor, m-am întors. Am privit în zare și am oftat… N-am vărsat o lacrimă, căci corbul a scăpat nevătămat.

crow

Cînd am ajuns la Moonlight Butterfly, am refuzat să-l omor. Cum paștele mă-sii să bagi sabia în așa ceva (între noi fie vorba, nu-i prea simplu, că goanga zboară)? Cînd  lumea e plină de blestemății și de negreală, de lacrimi și deznădejde, de plînset și scrîșnirea dinților, de ce mă obligați să-l omor tocmai pe el? Am făcut-o pînă la urmă. Știți de ce? Pentru că m-a omorît în timp ce-i făceam complimente. M-a căsăpit o molie, grijania mă-sii. Am feliat coloși de granit din trei lovituri (probabil mi-ar fi trebuit mai puține, dar din dragoste de frumos, am refuzat să folosesc o armă hîdă, dar potentă, în favoarea unui paloș estetic), am tranșat demoni cum tranșează tătaru’ șaorma, m-am uitat în abis și i-am făcut cu ochiul înainte să fac pipi în el, dar m-a omorît un fluture. Off with his head! Și-am mai făcut-o de șase ori, că aveam nevoie de suflete. Și de umanitate. Aparent capeți umanitate dacă omori un fluture.

moonlightbutterfly

11 Comments

  1. bogdan ianuarie 18, 2017
  2. Stoi Sebastian ianuarie 18, 2017
  3. Marian Timis ianuarie 19, 2017
  4. dante-sama ianuarie 19, 2017
  5. Alex ianuarie 19, 2017
  6. doru ianuarie 19, 2017
    • Boata Bogdan ianuarie 19, 2017
  7. Gamer ianuarie 20, 2017
    • ciolan ianuarie 20, 2017
  8. Raul ianuarie 27, 2017
    • ciolan ianuarie 27, 2017

Leave a Reply