V-am simţit suferinţa exprimată în comentariile de pe site şi Facebook după anunţul lui Joe Madureira. Credeţi-mă, chiar am perceput undele regretului tuturor celor care aşteptau vestea unei continuări pentru seria Darksiders. Deşi împărtăşesc puţin din oful vostru, din punctul meu de vedere franciza dezvoltată de Vigil Games/THQ – ajunsă acum în proprietatea celor de la Nordic Games – ar trebui să rămână neterminată. Observaţi cum îmi dau singur peste nas după ce aplaudam la primele ştiri ca un drogat la circ? Battle Chasers sub formă de joc şi bandă desenată sună mult mai bine în contextul actual, căci aventurile lui War şi Death există în forme aproape perfecte, chiar şi aşa, fără o concluzie universală. Dacă nu sunteţi convinşi, iată trei motive suplimentare pentru care seria Darksiders ar trebui lăsată să moară în pace.

3. Uneori, absenţa unei concluzii creează legende.

Darksiders se află la un pas de statutul unui fenomen pop culture. Faptul că seria nu a primit o concluzie adaugă o notă suplimentară de savoare şi stârneşte interesul jucătorilor mult mai repede. Călăreţii Apocalipsei nu şi-au dus misiunea până la capăt, iar asta mă bucură nespus – e cliffhanger-ul perfect, glazurat în suspans. Exemple în favoarea acestui argument există în orice categorie media imaginabilă, de la jocuri la filme. Gândiţi-vă puţin la Firefly, la toate discuţiile generate de absenţa altor sezoane din ceea ce părea a fi serialul SF perfect şi poziţia cheie din cultura populară. Spre deosebire de „rasele dătătoare de lapte”, cum este Terminator sau Transformers, producţiile incomplete spun o poveste dincolo de subiectul principal – cum ar fi povestea falimentul THQ, în cazul Darksiders. Sau istoria dizolvării Vigil şi formarea Airship Syndicate. Aşadar, se conturează o galaxie de jur împrejur, populată cu discuţii productive ale fanilor, teorii, dorinţe, regrete, nostalgie şi fan art. Eu am căutat cu ardoare ediţiile de colecţie Darksiders şi am tipărit color peste 50 de pagini de bandă desenată când am descoperit farmecul ascuns în spatele dramei. Am tendinţa să fac asta uneori. Exagerez, scot untul când toată lumea s-a săturat cu margarină, merg puţin prea departe şi complic lucrurile într-un stil maniacal…