Pfff, iar retro gaming? Dacă cineva mi-ar fi spus în 2019 că voi petrece tot anul 2020 ferindu-mă de boala lui Calache, l-aș fi crezut nebun până prin 2021, poate chiar mai mult.

Lockdowns, poliție cântând imnul pe străzi, declarații cu răspunderi, jucători de airsoft luând cu asalt Capitoliul, noi tulpini de coronavirus (de data asta made in UK), o lansare Cyberpunk 2077 mai tulburătoare ca visele în care îți cad dinții și retro gaming pe hardware autentic. Foarte mult retro gaming pe hardware autentic.

Vedeți voi, ultima nebunie din șirul de mai sus este cea mai nouă activitate pe care Aidan, autorul acestui text, o folosește pentru a rămâne cât de cât vechi-normal în contextul ”noului normal.”

Sincer să fiu, toată schema asta prin care trece omenirea acum mi-a scurtcircuitat sinapsele. Mi-a dat senzația aia de gol în stomac, m-a băgat în cea mai cruntă depresie din 1929 încoace și m-a lăsat șomer. La modul realist, știu că am capacitatea să-mi revin profesional, dar depresia nu vrea să plece momentan nicăieri.

O, nu, depresia stă cuminte în creștetul capului și-mi șoptește în fiecare noapte că poate ar fi bine să adorm pe la 3-4 am și să mă trezesc după câteva ore, odată cu răsăritul.

Și cum singurele lucruri care mă calmează cu adevărat sunt PCB-ul unei plăci de bază și iconița de Diablo, a trebuit să iau măsuri serioase: am construit mașina timpului și m-am întors în cea mai liniștită perioadă gameristică din viața mea.

De fapt, am construit două mașini ale timpului, ambele cu povești frumoase în spate. Băiețeii vor spune ”Dar băi Aidane, de ce să te chinui să asamblezi în 2021 un PC din epoca Windows 98 când poți să emulezi cam orice joc retro și să te simți la fel de bine?” în timp ce bărbații adevărați știu că astea sunt doar baliverne.

Or eu sunt un bărbat adevărat, care a început să emuleze și a sfârșit făcând recapping cu o mână fermă. Toată propoziția sună extrem de dubios.