Vreo două luni mai târziu am avut iarăși șansa de a juca. Era clar că grupul o să fie mult mai liniștit și eram oarecum impacientat. În plus, jumătate dintre noi știam aproape toate întrebările și răspunsurile. S-a dovedit însă că m-am îngrijorat degeaba. Pentru că sunt atât de multe cărți și implicit combinații, CAH are o rejucabilitate destul de mare, mai ales dacă faceți pauze destul de lungi între partide. Am răspuns dinadins cu aceeași carte fost câștigătoare și, bineînțeles că alta a fost aleasă. Ce ți se pare într-o seară OP, poate să nu mai însemne nimic într-un alt grup, în funcție de conversațiile și de glumele din acel moment, dar și de cât de pestriț e Țarul. Nu am râs la fel de mult, dar am discutat interminabil despre cele mai mari tâmpenii posibile (oricând o plăcere) și am încropit și câteva strategii. Dacă vrei să câștigi, trebuie să încerci să ghicești cam ce o să aprecieze fiecare mai mult. E interesant să descoperi limitele prietenilor sau cunoștințelor în acest fel și e mereu haios când un el crede că e clar câștigător dar jumătatea-i mai bună începe să strâmbe din nas.

Număr optim de jucători

Dacă selectați oricare din jocurile prezentate pe BoardGameGeek, o să descoperiți în căsuța de informații și un număr optim de jucători. Este o căsuță foarte importantă pentru că vă spune cam de câți prieteni aveți nevoie pentru o partidă perfectă. În cazul Cărților Împotriva Umanității am descoperit, aproape la fel ca și utilizatorii site-ului, că cel mai bine merge în 6 și până la 10 jucători. În 5 sau 4 sunt prea puține răspunsuri și devine prea… intim, în timp ce în mai mult de 10 devine, discutabil, prea lent. Spun discutabil pentru că titlul nu ar trebui jucat contra timp. Chiar dacă cineva are altceva de făcut pentru câteva minute, într-un grup atât de mare ar trebui să fie mereu ceva de spus și comentat. În plus, dacă cineva vrea să iasă de la masă pentru o bucată de timp sau vrea să intre în horă undeva la mijlocul jocului, nu ar trebui să existe nicio supărare. Pentru a mări numărul de participanți vă recomand să-l introduceți în joc și pe Rando Cărturarul care spune: Pentru fiecare rundă trageți aleatoriu din pachet o Carte Albă și puneți-o în joc. Această carte aparține unui jucător imaginar numit Rando Cărturarul. Dacă se întâmplă să câștige jocul, toți jucătorii pleacă acasă dezonorați/morți de rușine. Noi l-am băgat pe Rando de vreo două ori în seamă și joaca nu a avut de suferit, ba din contră.

Tot jucând am realizat că unele cărți încep să-și piardă din putere. Inițial erau haioase, dar în timp lumea a început să uite de acel produs, politician, întâmplare, sau mai știu eu ce mai inventasem acolo. Le-am recondiționat și am încercat să aleg fețe, denumiri și atingeri nemuritoare. Mi-am dat seama apoi că, fără să realizez, am fost parțial cu majoritatea numelor alese – vorbesc aici de tot jocul și nu doar de cărțile schimbate. Pentru noi, ăștia mai în vârstă, un Chuck Norris, Arnold sau Iliescu sunt nume care înseamnă destul de mult, dar rezonează mult mai puțin cu generațiile mai tinere. Din acest punct de vedere nu mă pricep suficient pentru a face mai bine, plus că am impresia că vedetele actuale sunt mai efervescente și au tendința să dispară și să fie uitate peste noapte. Unele cărți am observat că devin mai puternice sau mai de actualitate în funcție de evenimentele interne și internaționale. Un exemplu trist fiind „Corpul lui Vadim.”, răspuns care, după moartea Tribunului, nu a mai fost folosit de nimeni. M-am gândit de n ori să o retrag sau să o schimb, dar găsesc că atâta timp cât te face să simți ceva își are locul ei. Avem apoi un prieten de origine rromă care… cum să formulez aici… e clar că toată viața a luptat împotriva acestei „stigme”. M-am gândit de două ori, înainte de a juca cu el, dacă să scot sau nu toate cărțile „injurioase”, dar am decis împotrivă. Doar despre asta e tot jocul, nu? Viața a lovit din plin și cineva care nu-l cunoștea a răspuns, bineînțeles, și haios de altfel, ca țiganul la mal. Pentru câțiva dintre noi tensiunea a sărit instantaneu la cote alarmante, dar atmosfera era prea destinsă și veselă pentru a lua o turnură negativă.