Eram cu toții fermecați de posibilitățile pe care le aveam în Grand Theft Auto: puteam fura mașini, aveam ocazia să explorăm un oraș destul de întins și uneori ne relaxam pârjolind polițiști și pietoni ghinioniști cu „pârlitoarea” (așa îi ziceam flame thrower-ului). Misiunile nu ne prea interesau, mai degrabă am fi testat limitele și posibilitățile oferite de această lume nouă.

Încă tind să cred că jocurile din seria GTA au „contribuit” puțin la rezultatele mele școlare, dar în cele din urmă chiar nu mai avea rost – mulți dintre noi am ajuns să învățăm alte materii decât cele predate, să urmăm alte școli și să ne descurcăm minunat chiar și cu note de 5 și 6. Ne-am distrat, am rămas cu amintiri frumoase și asta este tot ce contează.

În timpul unei ore de curs, chiar i-am răspuns unui coleg, cu diriginta de față, că GTA III este mult mai interesant decât el și toată clasa – afirmația fiind făcută după ce am fost „acuzat” că stau acasă și joc GTA în loc să ies cu ei.

În continuare, nu îmi doresc să fac „greșeala” de a vă descrie misiunile și alte lucruri repetitive și plictisitoare pe care le știți deja. Vreau ca articolul să contureze mai mult trăirile pe care le-am avut alături de capodoperele Grand Theft Auto.