NOX REVIEW [RETRO]
SWORD, CHECK. SHIELD, CHECK. CLOTHES, UHM…
Combat-ul poate fi satisfăcător, frustrant sau, în unele locuri, challenging, și asta variază în funcție de clasă. Cu o folosire inteligentă a manei, un conjurer nu ar trebui să întâmpine dificultăți, pe când un wizard va avea nevoie și de o coordonare bună pentru a trece de obstacolele umblătoare. În schimb în momentul în care un warrior începe să atace urchini putem pune deja melodia din Benny Hill. Din fericire astfel de momente nu se repetă prea mult pe parcursul jocului și contribuie la umorul recurent. Creaturile cu care lupți în Nox nu au, însă, nici un fel de loot. Doar inamicii ce poartă haine și mânuiesc arme le vor scăpa la moarte. Prin luptă poți caștiga numai puncte de experiență. Și aici apare buba.
Level up-ul nu poate fi controlat în nici un fel. Nu îți distribui punctele, ci ele îți sunt distribuite în mod automat, în funcție de clasa pe care o joci. În acest fel un wizard va avea mereu mai puțină viață. Este modul prin care nu ai cum să îți schimbi orientarea (poate doar cea sexuala) pe parcursul jocului. Eu nu l-am privit ca pe un impediment, dar ar putea fi un motiv de amăraciune pentru veteranii Rpg-urilor. Nu am observat acest aspect pana nu l-am comparat cu alte Rpg-uri, pentru că jocul nu pare să aibă nevoie de altceva decât de skill-ul tău în a-ți folosi abilitățile și a alege o armură potrivită, deși a doua parte nu e necesară. Poți înfrânge hoardele inamice și în Izmenele Fermecate Albe, ce nu pot fi murdărite nici de sângele Hecubah-i.
Armele și armurile sunt amplasate în aceleași locuri, existând destule zone secrete în care îți zburdă sufletul când găsești un ciocan scuipător de flăcări sau rolele cu aripi ale lui Hermes. După două plimbări prin campanie le găsești pe majoritatea dacă ții ochii deschiși și altă varietate nu prea mai ai, atât când vine vorba de obiecte cât și de creaturile și zonele din joc.
Pe la jumătatea campaniei faci cunoștiință cu Halebarda, un obiect magic ce nu poate fi distrus. Cum toate celelalte obiecte au o durabilitate, mi s-a părut că deciziile mi-au fost brusc restrânse. Bineînțeles că am folosit mai tot timpul artefactul, cu gândul că le păstrez pe celelalte care, săracele, poate crapă la următoarea încăierare. Gameplay-ul nu a fost cu mult afectat, dar majoritatea armelor și-au pierdut utilitatea dupa acea parte a jocului. Rejucabilitatea a scăzut și mai mult, dar poate nu e asta tot ce contează.
9 Comments
Jack
ah…Nox…da…superb, amintirile. Nu mai mi-aduc aminte exact cat de funny era dar cu siguranta a fost foarte frumos la vremea lui, chiar si acum.
Jocul este engaging, chiar daca este vechi.
Incearca Sacrifice, daca tot e vb de ~oldies. Fun fun fun.
Sol
Mi-a placut review-ul sa citesc review-ul si mi-a trezit interesul pentru joc. Nu stiu de ce, dar in capul meu NOX era un hack&slash izometric in care joci cu un pustan imbracat in blugi si tricou, care se trezeste teleportat intr-o lume fantasy. Are cineva idee cum se numeste acel joc?
ion00
Păi ăsta e
Mihnea
Tot Nox se numeste, e free pe Origins. Si eu am crezut ca e review la acelasi joc pana sa il citesc.
Michael Dime
Am citit cateva comentarii legate de Sacrifice si pare a fi pe gustul meu, I’ll give it a bash 🙂
Ma bucur ca ti-a placut, Sol, merita incercat.
ion00
Ăsta și Revenant sunt clonele mele preferate de Diablo. Recenzie lui Revenant îi faceți? Știți voi, pentru… Locke 😉
Bogdan
Stai bre ca sunt confuz: Deci Nox de pe Origin (l-am luat gratis candva) nu este asta ? @Michael Dime please help !
ion00
Westood a făcut Nox.
EA a cumpărat Westood cu Nox cu tot.
EA deține Origin.
Deci EA vinde Nox pe Origin.
Lupin
Ah Westwood… Ce jocuri se faceau pe vremuri…