În Syberia, puzzle-urile din Broken Sword întâlnesc peisajele spectaculoase din Myst și tenacitatea feminină din Tomb Raider. Această combinație este complimentată cu o estetică steampunk, cu mecanici de gameplay specifice studioului LucasArts (din serii precum Monkey Island și Sam & Max), dar și cu o poveste despre explorare și descoperire (pe care Marius Ghinea a comparat-o pe nedrept cu o telenovelă).

Totuși nu ar trebui să ne irosim timpul încercând să realizăm încadrarea în gen. Deși există asemănări evidente cu alte jocuri, studierea lor duce la pierderea esenței. Ceea ce ne interesează aici este partea de finețe – suma elementelor care justifică toate cele aproximativ 12 ore necesare pentru a parcurge povestea.

Or, Syberia este de la bun început un joc blocat între două lumi paralele, dar cumva complementare. Și între aceste lumi se realizează permanent comparații mai mult sau mai puțin subtile. Dacă mi s-ar cere să descriu jocul într-o singură frază, aș spune că este un omagiu adus gloriilor apuse din secolul al XX-lea: cele care i-au umplut de bucurie și speranță pe bunicii noștri, dar și-au pierdut farmecul, iar apoi au fost abandonate și uitate într-un val cinic de post-modernism împânzit cu tehnologii digitale.

Spun asta pentru că Syberia propune un comentariu foarte nuanțat cu privire la eforturile și speranțele înaintașilor noștri. Este un joc împânzit cu relicve și oameni care refuză să le abandoneze dintr-un simț bizar al responsabilității.

Protagonista jocului, Kate Walker, este o tânără avocată din New York care aterizează în orășelul francez Valadilene pentru a realiza o achiziție de rutină. În primă fază, ea etalează toată superioritatea unei femei vestice venită pentru afaceri: este mai grăbită decât cei din jurul ei și are un nivel al așteptărilor ajustat de impulsurile unui șef nerăbdător.

În New York, „time is money”. În Valadilene, Barrockstadt, Komkolzgrad și Aralbad, totul este neschimbat de cel puțin 30 de ani. Oamenii sunt aceiași, locurile se degradează într-un ritm constant, iar fiecare moment care trece întărește nostalgia față de epoca de aur care a apus.