Amintește cel mai repede de Machinarium, doar că este mult mai plin de culoare, spre deosebire de multele nuanțe de maroniu ale lui adventure-ului cu roboței ruginiți. Este clar că cei de la Teku Studios au avut o viziune clară și coerentă despre cum ar trebui să arate Candle și că au dus-o cu succes la îndeplinire. La atmosfera jocului contribuie mult și soundtrack-ul și sunetele ambientale, impecabil realizate. Cei care s-au ocupat de sunet au fost atenți inclusiv la efectele sonore – de exemplu, atunci când Teku se află sub apă, muzica din joc începe și ea să se audă în surdină și reverberat, revenind la normal atunci când Teku iese din nou la suprafață. Un detaliu care face diferența.

Prin tufișuri

Povestea lui Candle avansează într-un ritm susținut, propulsată de rezolvarea puzzle-urilor și de conversațiile cu diversele personaje cu care te întâlnești. La fel ca în Machinarium, discuțiile au loc într-o păsărească simpatică, dublată de pictograme care ilustrează cu umor ce vrea de fapt personajul să spună și care oferă și anumite indicii cu privire la rezolvarea puzzle-urilor. Candle are parte și de un narator, care intervine din când în când pentru a clarifica discuțiile sau pentru a te ajuta să treci mai departe de o anumită zonă. Unii ar putea spune că prezența atât a pictogramelor, cât și a naratorului, este redundantă, dar eu le-am apreciat pe ambele.

În ceea ce privește puzzle-urile, Candle ne servește cu un mix consistent de dileme ce necesită interacțiunea cu mediul înconjurător și combinarea de obiecte din inventar cu altele aflate în exterior, dar și secțiuni de run&jump și unele în care Teku trebuie să se furișeze neauzit pe lângă inamicii Wakcha, care dorm în cele mai bizare și nepotrivite locuri, sau dimpotrivă, să îi incapaciteze prin diverse mijloace. Elementul care leagă toate aceste activități între ele este lumânarea lui Teku, ce este folosită deseori pentru a rezolva puzzle-uri și pentru a aprinde diverse altare.