REVIEW: DOOM (1993) – E1, Knee-Deep in the Dead
În momentul scrierii acestui review mă aflu la cea de-a cincea hartă din episodul doi, „Shores of Hell”. Am tendința de a face sesiuni de joc de câte 20-30 de minute înainte de culcare și uneori se întâmplă să eșuez lamentabil din cauza unei diversiuni a demonilor (am avut surpriza de a descoperi că AI-ul m-a luat prin învăluire) sau a designului nivelurilor.
Chiar dacă în meniul „Options” sunt puse la dispoziție mai multe coduri (echivalentul idfka, iddqd, idbehold și celelalte), prefer să nu abuzez de ele pentru a avea o experiență cât mai autentică. Spre exemplu, dacă se întâmplă să mor aproape de finalizarea nivelului și trebuie să o iau de la început cu doar un pistol, compensez cu o parolă pentru arme. Însă evit să folosesc God mode sau alte modalități de a trișa. Dacă voi ajunge să-i lichidez pe Cyberdemon și Spider Mastermind, atunci prefer să-mi dezvolt abilitățile și să am satisfacția de a fi reușit fără coduri injuste față de AI.
Ceea ce mi-aș fi dorit să încerc înainte de scrierea acestui review este funcția de multiplayer cooperativ local. Însă din lipsa unui partener (sau a unei partenere) care să stea alături de mine pentru a distruge forțele Iadului, m-am rezumat la câteva clipuri de pe YouTube care arată secvențe de gameplay.
Dacă urmăriți podcastul NEXT LEVEL, atunci veți găsi un adevărat cult pentru tot ceea ce înseamnă DOOM și id Software. Și pe bună dreptate, compania din Texas și-a lăsat amprenta asupra industriei jocurilor în mai multe moduri decât aș putea să enumăr. De la ABC-ul designului pentru FPS-uri (care a generat clone precum Duke Nukem și Blood) și până la popularizarea graficii poligonale 3D prin Quake (fenomen care a vândut mai multe plăci video 3dfx și nVidia decât s-ar fi estimat la momentul respectiv), vorbim despre titani incontestabili din domeniu.
În același sens, momentele când descoperi BFG9000 și îți spui „Oh, așa s-a născut legenda armei!” sau găsești ceea ce ar putea la fel de bine să fie prima arenă deschisă concepută pentru împușcături, sunt de-a dreptul magice.
Am cheltuit 10 euro pentru DOOM 1 și 2, iar sentimentul pe care îl am câteva zile mai târziu este că aș putea să continui să joc aceste titluri luni întregi fără a mai simți nevoia să cumpăr altceva. Din acest punct de vedere, id Software și Bethesda m-au salvat de impulsul de a-mi completa colecția de titluri Mario sau de a experimenta cu Super Smash Brothers. Poate până când voi termina cu DOOM voi fi strâns suficienți bani pentru a achiziționa un alt titlu AAA… care ar putea la fel de bine să fie Doom: Eternal.
9.5
+ Un port impecabil, care face un joc din 1993 să nu-și arate vârsta;
+ Conține toate episoadele și include bonusuri precum coduri;
+ Opțiuni de customizare pentru un control optim;
+ Multiplayer local cooperativ în split screen;
– Bethesda.net te obligă să te autentifici în cont de fiecare dată, chiar dacă este un joc offline;
- Producător: id Software
- Distribuitor: Bethesda
- Testat pe: Nintendo Switch
- Disponibil pe: Orice dispozitiv, de la calculator de buzunar și până la bancomat.
1 Comentariu
dante-sama
Oh man, citind asta, mi s-a facut un dor nebun de a rejuca doom 3 😀