REVIEW: God of War (2018), sau Kratos Viteazul

Însă, ceea ce m-a uimit pe mine foarte mult este modul prin care dezvoltatorii jocului au reușit să îmbine toate elementele narative cu elementele mistice ale mitologiei nordice. Ai cele nouă tărâmuri din care poți vizita șase și le poți accesa cu ajutorul copacului ce le adăpostește, Yggdrasil.

Între diverse locații pe hartă poți folosi și un fel de fast travel care se deblochează în totalitate abia la finalul poveștii principale.

Zeii vikingilor, prezenți și ei, nu te vor lăsa să îți duci liniștit cenușa la destinație fără lupte crâncene începute din nu știu ce motive, unele mai stupide ca altele, precum cele din care pornesc bătăile din barurile de bețivani ordinari.

Căsăpești câțiva dintre fii lui Odin, mai exact pe Magny și Modi: niște tipi plini de ei dar cam prostuți de felul lor, care nu știu că au de a face cu biruitorul suprem dintr-o bătălie mai veche purtată cu Zeus, tatăl lui Kratos.

Adaugă un comentariu