REVIEW: God of War (2018), sau Kratos Viteazul

La bătrânețe sper să fiu și eu ca acest zeu, să-mi onorez soția indiferent de pericolele așternute în fața mea. Acesta este și laitmotivul jocului: îndeplinirea ultimei dorințe a femeii iubite, Faye. Ea este și mama fiului lor,
Atreus.

Faye vrea ca după moartea sa, să-i fie împrăștiată cenușa de pe cel mai înalt vârf din cele nouă tărâmuri. Mno, se pare ca până și după moarte femeile mai au un cuvânt de spus! Și încă o chestie, femeile nu sunt niciodată ceea ce par! Mark my words!

“Come boy!” Este alintul pe care-l folosește Kratos atunci când i se adresează fiului său ca să purceadă mai departe în aventura lor comună. Nu veți ajunge în toate cele nouă tărâmuri, dar Midgard vă este locul de
baștină. Asta așa, ca să aveți de unde porni și de unde să vă întoarceți.

Aici mai stați de vorbă cu înțeleptul Șarpe al Lumii, mai aflați o povestioară de adormit copiii de la Kratos și Mimir în timp ce vâsliți spre următorul
carnagiu, sau încercați în zadar să vă mai faceti ochi dulci cu vrăjitoarea din pădurea fermecată, Freya.

“Boy! Vrei să mai vâslești și tu? Că la câți demoni am ucis am făcut febră musculară!”

Misiuni sunt peste tot și asigură câteva ore bune de joacă pe lîngă povestea principală. Poveste pe care puteți să o parcurgeți și fără a fi nevoie să rezolvați alte side-questuri, pentru a vă crește mușchii sau ascuți toporișca mai bine.

Leave a Reply