Odată lămurite problemele de logistică, după câteva curse de probă în care am validat setările de control și mi-am găsit nivelul de assisst-uri cu care pot fi confortabil, fără însă să fac compromisuri prea mari când vine vorba de realism, am intrat în modul carieră. 

Dacă ați jucat primul Project Cars, o să vă simțiți ca acasă, deoarece principiile sunt în mare parte aceleași. Meniurile sunt mai puțin încâlcite decât erau în jocul precedent, interfața per total e mai plăcută și mai aerisită și e mult mai ușor să intri direct în cursă.  

Cursele se desfășoară după același tip de calendar, cu sesiunile de practică și cele de calificare – puteți da skip la ele și să intrați în cursă direct, însă nu vă recomand să faceți asta, cel puțin la început. Mi s-au părut foarte utile, mai ales sesiunile de practică, pentru învățarea circuitelor și a limitelor mașinii. Credeți-mă, ca să puteți câștiga o cursă va trebui să ajungeți să știți cât mai bine fiecare viraj care urmează, cu cât îl puteți aborda și care e limita de aderență a fiecărei mașini.  

Apropo de asta, o să vă vorbesc un pic despre ruperea aderenței; până acum, singurul joc în care am văzut simulată cât mai fidel acest principiu a fost Assetto Corsa, în care am condus un BMW M ceva mai vechi cu care am avut ocazia să mă dau și în viața reală – tot pe circuit. Efectiv, în joc am reușit să simt exact ca în viața reală momentul în care mașina a ieșit din limitele pe care pneurile le suportă și intră în derapaj – controlat sau nu, asta depinde de priceperea șoferului. E un moment brutal pe care îl simți efectiv în volan și în scaun, mașina ți-l transmite și e imposibil să nu-ți dai seama de ce s-a întâmplat. Mai țineți minte mai sus cum ziceam că mașinie au suflet? 

De nenumărate ori am reușit și în Project Cars 2 să simt când se rupe aderența și să duc chiar voit mașina în acel punct, atunci când aveam un avantaj folosind tehnica derapajului controlat.  

Fiecare mașină vine cu un comportament diferit – în funcție de tipul de tracțiune, puterea motorului, tipul motorului ș.a.m.d.. Atenția la detaliu acordată recreării fiecărui automobil din cele 180 puse la dispoziție este absolut uimitoare, felul în care arată, felul în care sună și felul în care rup asfaltul fiind extrem de apropiate de realitate. Porsche-ul 911 GT RS3 are un sunet demențial, exact ca în realitate și poți simți cele 9000 turații maxime ale motorului prin fiecare por atunci când o împingi la limită – senzația este greu de egalat sau de reprodus de orice altceva în afară de mașina reală.  

Disciplinele automobilistice prezente în joc sunt foarte variate și vei avea senzații diferite cu fiecare clasă de mașini – preferatele mele au fost Vintage Open Wheel și Track Day Cars. Două tipuri extreme de mașini aflate la polul opus una față de cealaltă – la Vintage Open Wheel, Lotus-ul Type 25 Climax din ’63 a reușit să mă țină curse întregi cu zâmbetul pe buze, senzația de a conduce o mașină formula clasică e inegalabilă. Pe de altă parte, Aston Martin Vulcan m-a făcut să am nevoie de fiecare picătură de concentrare și să fac multe ture până să reușesc să învăț cum se conduce, moment în care m-am îndrăgostit iremediabil de ea. 

Modul carieră oferă multe ore de conținut și exercițiu, cu ajutorul celor 5 discipline ale motorsportului prezente – open-wheels, GT, prototipuri, raliu și touring – fiecare împărțite în câte 6 tier-uri prin care va trebui să progresați, de la cele mai slabe mașini până la cele mai performante, Pe lângă astea, mai sunt evenimente invitaționale și cele ale producătorilor de mașini, care devin disponibile pe măsură ce impresionați alte echipe și diverși oameni din motorsport cu rezultatele voastre.