Campania îţi scoate în cale personaje vechi – Vesemir, Vernon Roche, Philippa Eilhart, Radovid, Sigismund Dijkstra, Dandelion ori Zoltan sunt doar câteva nume cu greutate în istoria evenimentelor –, dar şi figuri noi, pe care le vei uita cu greu după finalizarea questei principale. The Witcher 3: Wild Hunt beneficiază de un voice acting incredibil, fuzionat perfect cu mecanismul de dialog. Interacţiunea dintre Geralt şi restul protagoniştilor se apropie lejer de ceea ce livrează Grand Theft Auto V, însă merge mai departe din punct de vedere al calităţii naraţiunii.

Schimburile de replici sunt genial scrise şi te trag de barbă direct în inima evenimentelor. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt conversaţiile purtate cu Bloody Baron sau ironiile pasate într-un tiki-taka verbal cu Dijkstra, înconjuraţi de sânii rotunzi şi fermi ai curtezanelor din băile publice. Nu ştiu ce mănâncă la micul dejun polonezii de la CD Projekt, dar băieţii ăştia au vitaminele potrivite în sistem şi tocmai au demonstrat încă o dată că jocurile video depăşesc profunzimea scenariilor din cinematografia contemporană.

Punctul unde The Witcher 3: Wild Hunt înscrie lovitura de graţie este magnitudinea lumii explorabile: harta principală e împărţită în teritorii vaste open-world (sistem similar cu cel întâlnit în Dragon Age Inquisition) şi acoperă o suprafaţă greu de imaginat. Traversarea ei la pas ar dura o eternitate – eu m-am pierdut de câteva ori prin Novigrad, cel mai atmosferic oraş medieval resimţit până acum pe propria piele –, aşa că producătorii au implementat două mijloace de transport: Roach, calul tău aflat întotdeauna la o fluierătură distanţă şi mici ambarcaţiuni cu pânze ce fac plimbările pe râuri, lacuri, fluvii sau mări o aventură intensă.

Mai mult, miriade de cătune, sate şi aşezări umane brăzdează tărâmurile nordice, inspirate din evul mediu est-european, şi insulele Skellige, un arhipelag populat de clanuri care amintesc de vikingi şi scoţieni. Dacă Roach poate fi echipat cu harnaşamente utile în mărirea capacităţii inventarului ori îmbunătăţirea rezistenţei la alergare, bărcile nu sunt personalizabile – puţin important, ţinând cont câte alte activităţi îţi stau la dispoziţie.