REVIEW: Watch Dogs Legion

Nu te oprește nimeni să joci din perspectiva unei băbuțe sau unui bețiv irlandez. La fel de bine poate fi un hipster sau o rockeriță pe care ai pus ochii într-o stație. Problema e că, fiind generați procedural, niciunii dintre ei nu au cine știe ce personalitate. Nu zic, mai întâlnești din când în când și personaje care duc în direcția asta, dar se vede că nu e ceva organic. În plus, procesul de recrutare a personajelor în cauză este de multe ori plictisitor.

Practic, sunt câteva șabloane de misiuni și fiecare personaj corespunde unuia dintre ele. Vorbești cu personajul, îți zice ce problemă are, iar în 9 din 10 cazuri ba trebuie să te duci să eliberezi pe cineva de undeva, ba să hack-uiești ceva, ba să hack-uiești și după aia să te duci să eliberezi. Fă asta de vreo cinci ori și ajungi să te plictisești.

O metodă mai bună de racolare, care te ajută să obții niște operatori mai de doamne-ajută, e să eliberezi fiecare zonă din Londra. Cum, pactic, fiecare burough (cartier) e asuprit de Albion, poți reduce nivelul de asuprire îndeplinind diverse obiective ce apar pe hartă – fotografiază dovezi compromițătoare, hack-uiește un terminal, omoară un VIP și alte chestii de genul ăsta. Sunt câteva activități în fiecare burough. După ce le îndeplinești, ți se dă accesul la o misiune secundară, la sfârșitul căreia te vei alege cu un operator doldora de skill-uri, care nu e doar mult mai eficient, ci face și misiunile mai distractive. De exemplu, în una din ele am urcat înăuntrul Big Ben-ului, iar în alta am controlat o dronă de asalt ca să eliberez London Eye. Drăguț și mult mai plăcut de obținut decât parcurgând misiuni ce-ți oferă, drept operatori, cetățeni generici de pe stradă.

Pe lângă grind, găselnița implică și alte câteva probleme. Neavând la dispoziție o puzderie de actori care să dea voce fiecărui cetățean de pe stradă, soluția a venit sub forma unui AI, care s-a ocupat de atât de necesara diversitate pe plan vocal. N-am văzut neapărat personaje care să arate identic, dar poți întâlni destule care sună la fel, iar interpretarea pe care o dă AI-ul lasă clar de dorit. Adesea, intonația nu e cea mai fericită, tocmai pentru că e robotică, iar chestia asta poate afecta imersiunea. Mă rog, e și hilar câteodată. Să auzi un calculator cum interpretează un accent rasta e chiar haios. Dar de ce alege să facă asta cu majoritatea personajelor de culoare din joc, zău dacă am înțeles.

2 Comments

  1. Tsunami noiembrie 3, 2020
    • Adrian Dobrescu noiembrie 4, 2020

Leave a Reply