Componenta de role-play este și ea destul de dezvoltată – poți folosi punctele de experiență pentru atributele personajului, în funcție de preferințe. Poți opta să dai cu baltagu mai tare, să zâmbești mai frumos pentru a impresiona domnișoare, să devii un geniu al schemelor piramidale pentru a cumpăra mai ieftin și a vinde mai scump același obiect către același comerciant… Cum ar zice grecii: mai dai o tzepiches, mai mănânci un gyros.

Pe lângă asta, ai o colecție vastă de abilități pe care le poți dobândi. Ele variază de la blood buff pentru mai multe atribute, la invocarea de coloși de piatră, șerpi și lupi care mușcă și latră la inamici. Poți investi puncte și în vrăji care folosesc elementele naturii pentru a da “damaju” ăla greu la nefericiții din fața ta, sau te poți transforma în clasicul necromancer care mai scuipă și aer toxic dacă și-a uitat măscuța acasă.

Inventarul se umple repede cu fel de fel de fiare vechi, de la cuțitașe de tăiat mere și până la topoare gigantice pentru ocazii speciale, iar în epoca modernă sunt introduse fiare noi precum pistolul revolver de cowboy, aruncătorul de rachete și minigun-ul imens pe care nici Rambo nu îl poate ține. Le mai pui o armură să încasezi mai bine și să arăți impunător, le mai pui o brățărică să faci până și din ultimu Nosferatu o creatură prezentabilă și mai iei câteva pungi de sânge pentru când nu ești tu când ți-e foame. 

Per total și inventarul este suficient de divers pentru a crea mai multe build-uri, dar partea de gestionare a spațiului limitat îți manâncă prea mult timp, mai ales când încerci să cari tot loot-ul din dungeon și practic joci un tetris mini-game în încercarea de a eficientiza fiecare căsuță.