REVIEW: Vampire The Masquerade – Redemption

Firul narativ al poveștii este satisfăcător, deși nu îți oferă suficient de multe decizii care să schimbe radical un quest. Are întorsături de situație, apariții ale unor vechi prieteni sau ocazii de a te răzbuna pe cei care ți-au greșit și prezintă o eroziune progresivă a  învățăturii creștinești din sufletul lui Christof – el ajunge să nu mai întoarcă deloc și celălalt obraz, preferând calea agresiunii. Această transformare nu îi va aduce și apreciere feciorească din partea lui “Fair Lady Anezka” (așa cum o alintă chiar el). Abilitatea de a cafti entități supranaturale o înspăimântă pe domniță.

Până la urmă, pe lângă toate schemele politice dintre clanuri și manevrele prin care unii mai bătrâni și mai experimentați în “vampireală” se folosesc de tine pentru scopurile lor, doar 2 lucruri sunt importante pentru Christof: salvarea propriului suflet de la condamnarea veșnică la viață nesfântă de vampir și salvarea măicuței Anezka, aflată în mare pericol. Faptul că între timp trec câteva sute de ani și trebuie oprită varianta supranaturală a apocalipsei Y2K se dovedește a fi o nimica toată.

Proaspăt ieșit din carantină, pregătit să oprească întoarcerea Antedeluvianilor pentru a deveni un fel de Cappy de Tutti Cappy sau Tymbark (aștept oferte de sponsorizare, e criză) sau măcar un dictator malefic al vampirilor, dar și să meargă la salonul de manichiură, nu neapărat în ordinea asta. A… o are ostatică pe feblețea ta. Există 3 finaluri care depind de alegerile făcute de-a lungul jocului, având ca factor principal de influență cantitatea de umanitate pe care Christof a păstrat-o înainte de bătălia finală. 

Iubito, am stat la bere până târziu și n-am mai găsit deschis la magazin să iau pâine. Iar facem mămăligă.

În încheiere admit că, deși “Vampire: The Masquerade – Redemption” este de nota 7 și prezintă multe neajunsuri tehnice, povestea și universul îl fac jocul meu preferat.

+ Poveste interesantă; 

+ Dialoguri, voice-acting și worldbuilding de excepție;

+ Abilități și obiecte variate;

+ Rejucabilitate în cazul în care folosești alt build sau nu mai vrei să fii băiat bun;

+ Locații și personaje distincte și variate;

+ Reprezintă un punct de inițiere în universul World of Darkness; 

+ Artwork și design autentice;

– Unele bossfight-uri sunt nereușite și dispun de un sistem de luptă ciudățel;

– Poate deveni un dungeon crawl repetitiv;

– AI limitat, pathfinding idiot și grafică doar decentă pentru anul 2000;

– Bloodlines este un punct de inițiere mult mai bun în universul World of Darkness, adaptând mai bine regulile jocului tabletop.

2 Comments

  1. [email protected] septembrie 1, 2020
    • Vlad Costea septembrie 2, 2020

Leave a Reply