Numai un om care a trecut prin iureșul mental provocat de dependența de substanțe poate să o redea într-un mod atât de uman și lipsit de judecată. Gestul lui Robert Kurvitz și al celorlalți opt scriitori de a aborda aceste chestiuni într-un mod atât de deschis și sincer este cu atât mai curajos din moment ce dependența și sănătatea mintală sunt încă subiecte tabu în Europa de Est. Dacă ați trecut la un moment dat prin experiențe de genul ăsta, o să vă regăsiți cu siguranță în câteva momente, fie ele tragice sau amuzante.

*Robert Kurvitz a publicat în 2013 romanul “Sacred and Terrible Air”, care se petrece în același univers ca “Disco Elysium”. Din păcate, este scris în estoniană. Din fericire, traducerea în engleză o să apară undeva pe la începutul lui 2020.   

Da, ați citit bine. Subiectele grele din “Disco Elysium” sunt infuzate cu un umor pe care numai un om care a trăit acele experiențe pe viu ar putea să-l posede. 

Un mic exemplu: Te trezești mahmur după trei zile de beție în camera ta distrusă de hotel. Reușești cu greu să arunci niște haine pe tine și să-ți târăști hoitul în barul de la parter. Vrei să-ți cumperi ceva de băut, dar ești falit. Care e primul lucru pe care jocul te îndeamnă să-l faci? Să lingi romul uscat și murdar de pe tejgheaua unde doarme un bețiv. Este o scenă amuzantă luată individual, dar tragică într-un context mai larg. 

Acea scenă descrie perfect spiritul jocului. Oricât de grele ar fi tematicile pe care le abordează – rasismul, extremismul politic, sănătatea mentală, depresia, etc – nu se ia niciodată prea în serios și scoate constant în evidență absurdul existenței noastre. “Disco Elysium” îți oferă opțiunea și toate motivele pentru a adopta o anumită orientare politică (ultraliberal, fascist, comunist), dar în același timp nu ezită să ți-o prezinte exact așa cum e – o extremă pe atât de ridicolă, absurdă și stupidă ca și celelalte. 

“Disco Elysium” este cel mai important joc din ultimii zece ani și un adevărat punct de turnură în această industrie. Reprezintă un joc de referință atât de unic și atât de diferit încât are potențialul de a-i convinge și pe cei mai înrăiți sceptici că jocurile sunt, într-adevăr, artă. Știu că sună clișeic și poate pompos, dar dacă un joc în care te poți angrena într-o partidă de dat din cap cu partenerul tău devine atât de intensă încât îți rupi gâtul și primești -1 health nu este demn de a fi considerat artă, atunci nimic nu e.  

Adrian Dobrescu & Marco Giuliani

10

Testat pe: PC
Disponibil pe: PC, deocamdată
Gen: RPG
Producător: ZA/UM Studio
Distribuitor: ZA/UM Studio
Data lansării: 15 octombrie 2019