REVIEW: DISCO ELYSIUM

She was hell on earth. It doesn’t take a three-metre stick insect to tell you that.

Nu știu dacă toate chestiile pe care le-am scris până acum v-au convins să îi dați o șansă, așa că o să încerc să pun pe hârtie niște idei și sentimente pe care mi le-am notat în timp ce jucam, ca pregătire pentru review. Îmi asum riscul ca unele din ele să pară abstracte. O să încerc să evit spoilerele.

Spune-i managerului că arată ca un barman. Se oftică. Vrea să plătesc distrugerile, îmi vine să fac pe Vadim și să-l bag în mă-sa, dar sunt alături de partenerul meu, Kim, și parcă nu-mi vine să mă fac de râs. Kim e unul din tipii buni. Știe meserie și o face de mult, mult timp. Mereu e cumva vocea rațiunii, când am nevoie de el.

Am o alegere de făcut. Încerc să aflu cine am fost, sau încerc să fiu omul pe care l-am visat întotdeauna, cel care vreau să devin?

Poate nu e cel mai rău lucru să-ți pierzi memoria și poate nu e rău că te pot omorî amintirile. Poate e un privilegiu și o șansă. Toată lumea din oraș pare blocată în roluri. Rasistul, fascistul, cerșetorul, săracul, bețivul, comunistul, artistul. Poate e rândul polițistului să iasă din rând și să-și câștige viața mai bună. Poate n-o să fie totul legal, dar o să ajute clar la rezolvarea crimei.

Am găsit niște Speed. Nu l-am luat, deși câteva celule din mine îmi repetau că au nevoie de el. Singurele vicii pe care i le-am permis organismului meu îmbătrânit prematur sunt o țigară sau două pe zi și ocazionala sticlă de vin, la sfârșitul programului. Nu poți trăi 100% curat, o iei razna.

Am explorat o biserică abandonată la miezul nopții. Creierul de reptilă se ceartă cu sistemul limbric și mă fac să mă întreb cine suntem noi, ca oameni, ca specie. Unde ne îndreptăm oare? De unde venim și de ce suntem așa?
Pentru că e frumos. Cu ce văd, cu muzica, cu atmofera. Ce e disco? Disco e totul. Disco a schimbat totul.

Alcoolul, țigările, fumul și sexul, disco-ul din fundal și simți transpirația. E uman. E uman și frumos.

Leave a Reply