Deși și-a câștigat faima și un loc de cinste în Hall of Fame-ul gaming-ului, Pajitnov nu a avut o viitoare carieră la fel de spectaculoasă sau înfloritoare ca alți creatori celebri precum Will Wright sau Sid Meier. Cu toate acestea, Pajitnov a continuat să lucreze în industria jocurilor pe aproape toată durata anilor 1980 și 1990, fiind designer sau consultant la diverse titluri din genul puzzle.

Undeva înainte de 1999, el a început lucrul la un joc foarte simpatic: o colecție de puzzle-uri cu tematică vizuală, pe care a numit-o Pandora’s Box. În acesta, legendara cutie a Pandorei este deschisă în vremurile noastre, iar jucătorul are misiunea de a rezolva puzzle-uri și de a captura tricksteri care au evadat din ea. Un concept drăguț, menit să îmbine rezolvarea de ghicitori cu o narațiune care îi oferă jucătorului motivație și intrigă. Ce a ieșit însă, e unul dintre cele mai profesionist-realizate jocuri pe care am avut plăcerea să le joc în cei 20 de ani de când sunt un gamer „cu normă întreagă”.

Pe parcursul acestei recenzii, voi încerca să explic, folosind argumente și un ton obiectiv, de ce consider că Pandora’s Box este unul din cele mai bune jocuri făcute vreodată.  

Pentru început, voi menționa punctul forte al jocului: gameplay-ul. Pandora’s Box oferă două moduri principale de joc: Story Mode și Puzzles Only (pe acesta îl voi detalia mai târziu). Ambele moduri se pot accesa încă de la început, nefiind nevoie să îndeplinești anumite obiective pentru a debloca din conținut.