Al doilea defect, ceva mai mare, este lipsa totală de rejucabilitate. Odată ce ai terminat toate cele 350-400 de puzzle-uri, nu mai există practic niciun motiv să te întorci la joc. Acesta este un defect notabil, deoarece alte jocuri de tip puzzle conțin uneori  elemente schimbătoare sau chiar aleatorii pentru a oferi rejucabilitate la unele puzzle-uri și pentru a le menține „proaspete” mai mult timp.

Un editor de puzzle-uri sau posibilitatea de a importa poze care să poată fi folosite ca puzzle-uri ar fi fost o adăugire interesantă. Cu toate astea, este important să precizez că până și cel mai ușor puzzle din Pandora’s Box durează, în medie, între 3 și 5 minute pentru a putea fi rezolvat. Dacă înmulțești asta la 350-400, rezultă o grămadă de ore efective de joc!

Dacă acesta este un defect major sau nu, depinde de fiecare gamer în parte. Mie, personal, nu mi-a diminuat cu nimic plăcerea jocului. În plus, genul acesta de obiecție poate fi adusă și altor jocuri de tip puzzle, precum The 7th Guest sau Safecracker. 

În final, pot spune cu certitudine că acest joc dă dependență și m-am distrat la fel de bine cu el precum m-am distrat cu Quake 3 Arena sau Darkstone. Pandora’s Box nu are grafică accelerată 3D, violență, multiplayer online (de fapt, nu are multiplayer de niciun fel), o coloană sonoră epică de Jeremy Soule sau o poveste captivantă.