Însă cu toate astea e unul dintre cele mai bune jocuri ale anilor 1990 – iar pentru mine e chiar unul din cele mai bune jocuri pe care le-am jucat, din orice gen. Sună hiperbolic, dar vă asigur că-și merită laudele. Are un gameplay impecabil, de nota zece plus; design-ul e excelent, simplu și elegant, cu puzzle-uri interesante și un ritm lejer – datorită acestui element estetic, îți vei dori să mai rezolvi un puzzle înainte să închizi jocul.

Pandora’s Box e una dintre dovezile vii că gameplay-ul este cel mai important într-un joc video. Toate celelalte elemente sunt doar artificii menite să îi servească. Este un joc extrem de sub-apreciat și uitat de posteritate pe nedrept. Îmi place să mă gândesc la Pandora’s Box ca la o bijuterie ascunsă a gaming-ului.

Nu se mai găsește în magazine și nici nu apare pe platforme de cumpărat online, precum Steam sau GoG. Se mai poate găsi ocazional pe unele site-uri gen Ebay sau Amazon, dar cel mai accesibil loc unde poate fi găsit este pe unele site-uri abandonware, pe care nu le voi menționa aici.

Abandonware-ul este un concept destul de controversat, undeva la limita dintre arhivare și încălcarea drepturilor de autor – însă din cauza faptului că nimeni nu revendică drepturile intelectuale ale acestui joc pentru a-l putea vinde, genul acesta de site-uri rămâne momentan singurul mod prin care majoritatea gamerilor obișnuiți pot face cunoștință cu minunata colecție de puzzle-uri. 

Nu pot decât să recomand cu multă căldură acest titlu meticulos realizat, pe care-l consider a fi un reprezentant de seamă al genului din care face parte și magnum opus-ul lui Alexey Pajitnov.