[Acest articol este semnat de Cătălin Mureșan și este înscris pentru concursul "Trimite-ne Un Articol și Poți Câștiga Revista NEXT LEVEL"]

Cred că fiecare gamer cu ani buni de jocuri în spate are în topul preferințelor personale un underdog – acel joc care nu este prea cunoscut publicului larg, dar care are un loc special în sufletul său. Dacă mă întrebi care au fost jocurile mele preferate din, să zicem, 1999, aș putea să-ți dau o grămadă de exemple: Quake III Arena, Nocturne, System Shock 2, Sid Meier’s Alpha Centauri, Planescape: Torment, Darkstone, Kingpin: Life of Crime, Unreal Tournament, Sim Theme Park, Rollercoaster Tycoon…

… și Microsoft Pandora’s Box. O alegere ciudată, însă deloc ilogică. Ceea ce este interesant la faptul că-mi place Pandora’s Box este că nu iubesc jocul din nostalgie. De obicei, mulți adoră un anumit joc vechi sau underrated deoarece le oferă amintiri frumoase din vremurile de demult, sau reprezintă unul din primele titluri pe care le-au jucat cu plăcere.

În schimb, am jucat Pandora’s Box pentru prima dată acum vreo doi ani – deci nu mă apasă niciun fel de nostalgie deosebită. Cu toate acestea, încă din primele ore de joc, am realizat că am dat peste ceva cu adevărat special!

Probabil că mulți jucători au auzit de Alexey Pajitnov. Pentru cei care nu știu, acesta este inventatorul și designer-ul principal al celui mai faimos joc virtual de perspicacitate: Tetris.

Apărut pe la jumătatea anilor 1980, Tetris este încă jucat la scară planetară și are în continuare parte de versiuni noi care sunt apreciate de critici și jucători deopotrivă. Printre versiunile moderne se numără Puyo Puyo, Tetris 99 pentru Nintendo Switch și Tetris Effect (disponibil chiar și în VR).